Coronavirus e șmecherie mare, i-a băgat și pe teroriști în șomaj. Stârnirea isteriei – așa se definește terorismul rafinat.
Soluții avem. Ar trebui trimisă în Italia o delegație de useriști destoinici, ca să discute cu anticomuniștii (la seral) din Diaspora. Parcă-i văd pe Fred și Barna ca pe Bălcescu, în exil. O știți pe-aia cu Bălcescu și Aristide Buhoiu? Am mai scris-o. Mi-a povestit-o Sorin Satmari. Înainte să se prăpădească, a scris-o și nea Sorin. Buhoiu a fost un ziarist foarte bun și un escroc de mare clasă. E ăla cu „Drumuri europene”, emisiunea de la TVR, și ziarul „Universul” din America. În cartea „Istoria unei supraviețuiri, televiziunea, Aristide Buhoiu și Securitatea”, apărută la RAO, Vartan Arachelian a povestit cum idolul (vostru) Cristian Țopescu l-a lucrat pe Buhoiu. Da, l-a făcut să dispară, în anii ’60, din redacția Sport a TVR, pentru că Buhoiu era mai deștept ca el. În fine. La începutul anilor ’80, Buhoiu a făcut un reportaj despre Bălcescu și le-a cerut activiștilior PCR o sumă uriașă, ca să se ducă la Palermo și să repatrieze osemintele pașoptistului. Politrucii au halit minciuna. Dar Satmari i-a zis lui Buhoiu: „bă, nebunule, vezi că Bălcescu a fost aruncat la groapa comună!” Buhoiu – grozav: „Da, și? O să vin cu un schelet! Să-mi demonstreze mie Partidul că nu-i al lui Bălcescu!”
În aceste zile ar trebui să (re)citiți „Ciuma” lui Camus. Spaima și isteria din carte se regăsesc azi, dar există diferențe de abordare. Când oamenii s-au înghesuit în catedrală de frică, preotul iezuit le-a reproșat că se întorc la Dumnezeu doar când îi izbește disperarea. Vitejii de azi, care au învins „Ciuma roșie”, cer să se închidă și bisericile, nu numai școlile, din cauza Coronavirusului. Bineînțeles, închidem și bisericile, dar și muzeele. Mai puțin unul. Pe care-l vom deschide laaaarg, laaaarg. Citez din presă: „Ministerul Culturii va finanța Muzeul Homosexualității. Asociația Mozaiq LGBT va primi 200.000 de euro. Proiectul va fi derulat în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române…” și mă opresc aici. Mai erau niște parteneri – din țările nordice, normal – dar nu mă interesează. Așa se naște literatura din „epoca post-umană”, cum a numit-o Cărtărescu. Am deja prima frază dintr-un roman de dragoste. „Gioconda mea cântă la saxofon și are barbă chic.”
Of, of, of, of, eu știu cine ar putea să ne scape de Coronavirus, dar nu vreți să-l băgați în seamă! E un fost președinte al României. Avea el o consilieră care a ajuns cucoană cu putere de decizie în Europa. I se zicea Corinavirus. Sau Corinavirus penis captivus.