In fiecare decembrie vorbim despre Revolutie, insistand pe trei paliere — sacrificiul tinerilor, lovitura de Stat si mascarada din TVR. Sa ne amintim si alte intamplari, prelungite in primele luni ale lui ’90.
Ziarele. Ce efervescenta, ce tiraje, cata speranta, cata minciuna! Intai a iesit „Informatia”, pe 22 decembrie seara, transformata in „Libertatea”. In afara de „Romania Libera”, toate cotidienele centrale si-au schimbat numele. „Scanteia” a devenit „Scanteia poporului” si de pe 24 decembrie „Adevarul”, „Scanteia Tineretului” — „Tineretul Liber”, „Sportul” — „Gazeta Sporturilor”. Pe 4 sau 5 ianuarie 1990, a aparut primul saptamanal puternic — „Expres”. Pe urma, „Baricada”, „Zig-Zag”. Oamenii cumparau cate 7-8 publicatii, zilnic. Idealuri, candori, gainarii.
Magazinele pe valuta, de pe Calea Victoriei. Primele doua au fost Stefanel si De Fonseca. La Stefanel, oamenii intrau ca la muzeu, iar in presa apareau articole cu titluri precum „Stefanel ii sfideaza pe romani”. De Fonseca era tinuta de niste golani italieni, care vindeau espadrile prapadite, dar frumos colorate, cu 9 dolari bucata. Cand s-a deschis, a fost inghesuiala, s-au spart si niste geamuri.
Uniforma de revolutionar si de intelectual. In decembrie ’89, activistii in costume gri, cu maneci lungi, pana la verigheta, au fost inlocuiti de bisnitarii cu mitraliere. Din ianuarie incolo, la emisiunile politice si de cultura s-a schimbat tinuta obligatorie. Trebuia sa ai pulover usor jegos, largit la gat si la coate, sa fii barbos si sa fumezi afectat, in fata camerei. Puloverul, barba si tigara insemnau noua legitimatie. Intelectualii fumau, gesticulau, asudau, se implicau. Spargeau inertiile, ma-ntelegi?
A aparut „Romania de combinatie” — pamflete si povesti.