“Frate, io nu muncesc, frate, pe 1.000 – 1.500 de lei pe luna! Io plec la Londra, capitala Parisului, sau la Viena, un cartier smecher din Australia!”.
“Dar ce meserie ai, vasluianul meu frumos?”. “M-a picat astia la Bac, da-i in sange de sloboziti!”. Dupa un astfel de interviu, luat la botul animalului care necheaza inselator, fiindca nu e cal, ci l-a fatat purcica, invitatii din studiouri aduna in glasuri si sub frunti emfaza, resemnare si omniscienta, tragand concluzia ca “nu li se creeaza conditii tinerilor”. Medicii, insa, au obligatia sa lucreze pe 1.000 – 1.500 de lei pe luna! Si sa suporte cate un jeg, care ii filmeaza cand le da 50 sau 100 de lei spaga si pe urma ii toarna la DNA! Pe oamenii cu specializari inalte ii biciuim, ca tot am amintit de cai, si le pretindem sa moara de foame in numele unor idealuri nobile. “Ne vindeca pe noi, ce satisfactie mai mare sa aiba? Mai vor si bani, auzi, mai vor si bani!”. Dar de mila derbedeilor plangem. Pana si violatorii din Vaslui au avut sustinatori. Medicii sunt singuri. Ii uram pentru ca n-am putut sa invatam cat ei si pentru ca merita sa castige de zeci de ori mai mult decat noi. Solutia e simpla. Medicii si profesorii sa castige cat judecatorii si procurorii. Suntem tara Justitiei? Bine! Dar haideti sa fim si tara Medicinei, si tara Bibliotecilor! Daca nu se poate, medicii sa intre urgent — nu maine, azi! — in greva! In fiecare spital sa ramana unul singur, de garda. Iar daca vine o zdreanta de ziarici, pe motiv ca i s-a pus un carcel la jder, sa-i zica: “Ooooh, dar matale trateaza-te singur, ca le stii pe toate! Maseaza-ti jderul cu manuta dreapta, cu care bati lozinci in tastatura! Du-te sa te vindece vrajitoarele, carora le iei interviuri! Pe noi doar ne injuri si ne toci cu juramantul lui Hippocrate. Ne-a cerut cumva Hippocrate sa si murim de foame, sa fim facuti hoti, sa fim scuipati, sa fim arestati?”