S-a înecat vreunul care nu știa să înoate?

1. Guvernul e cu noi și se agită pentru pastila de iod, nu-i așa? Știți de când trebuia să avem în case pastile de iod? Din 1986. Adică după Cernobîl. Așa e în Elveția de pe vremea Războiului Rece. O dată la trei ani, fiecare cetățean sau rezident elvețian primește în cutia poștală o folie cu șase pastile de iod. Pe folie nu e scrisă nicio firmă, nu se face reclamă, fiindcă Elveția nu-i condusă de unchii de la Viena. Pastilele sunt gratis, dacă vă imaginați că mai există ceva gratis. Franța are, la granița cu Elveția, o centrală din asta care face poc și bube. Nu era nevoie de războiul din Ucraina ca să ni se dea pastile de iod. Cernavodă și Kozlodui sunt argumente mai puternice decât Putin. Mai țineți minte acceleratorul de particule de la Geneva, din 2008? Slăbuț. Generația mea se digitalizase din 1986, luptătoarea noastră împotriva radiațiilor era Baba cu chiloți de tablă.  

2. Mohammad Murad i-a cerut premierului Ciucă să dea ordonanță să nu se construiască și în sudul Litoralului ca la Constanța, Mamaia și Năvodari. Dacă aș fi scris eu asta, era perfect. Când o spune un domn care are cel mai mare complex hotelier din Olimp te gândești că vrea să se dispenseze de concurență. Iar la Constanța s-a construit în stil vraiște – razna – muci – alandala. Pe Bulevardul Mamaia este un Beauty Salon care are în curte un „grătar tip șemineu” (așa e prezentat la Dedeman).

3. S-a înecat zilele astea, în Mare, vreunul care nu știa să înoate? Nu, dar s-a înecat un salvamar. Înotător de bazin. Aici e vina celor care îi plătesc pe salvamari. Singura șansă e jet ski-ul de pe care să arunce colacul. De unde jet ski? Așa că expresia „disperarea înecatului” acționează la propriu. Cel care trebuie salvat îl îneacă pe salvamar. Uniunea Salvați România (USR) a acționat invers. Ca să salvezi pe cineva trebuie să-l iei de gât, ca la judo, sau de păr, dacă e femeie. Așa trebuia făcut și cu Uniunea Salvați România. E chiar așa de greu de priceput că NIMENI nu știe să înoate în Mare? Te lovește valul ca un zid, pe urmă te rostogolește, înghiți apă și s-a terminoiu. Nu merge nici povestea „când vine valul, io mă bag pe sub el”, pentru că vin curenții spirale. Când vezi că faci primul pas în Mare și te trage de la glezne, de ce mai intri? Un prieten de-al meu a scăpat zilele trecute, dar era normal. Băuse zece beri și i se făcuse limba plută.