1. Problema presei și a întregii societăți e că banii cu care îți cumpărai un pachet de țigări s-au transformat într-o maculatură glossy din care îți iei un pachet de biscuiți. După glossy urmează digital, adică fără cash, adică hai sictirisburg, Ursula von der Naylon! Suta s-a făcut 50 de lei. Din cauza războiului, din cauza covidului, din cauza Ursulei și ale altor unelte și uneltiri care sunt străine de familiile noastre, dar distrug familiile noastre. Asta e problema României, nu deontologeala și fățărnicia numărătorilor de cornere de la Gsp. Până să mă ocup de ziaricii jenibili care se eroizează, am o chestie economică la punctul 2.
2. Fără google, insist, fără google: puteți spune iute, în cinci secunde, cine sunt personalitățile de pe bancnotele noastre? Nici eu. Nu le știți pentru că s-au schimbat atât de des ca să nu le învățați. Pe alea din anii ’80 le voi ține minte mereu. Bălcescu pe 100, Cuza pe 50, Vladimirescu pe 25. Suta albastră (Bălcescuuuuuu!) o am și azi în portofel. Am avut șansa să trăiesc bine în comunism, binișor și excelent în capitalism, așa că noul comunism (corporatismul neomarxist) nu merge cu mine. În 2024 vom avea de ales între hoții cu familii și hoții drogați.
3. Am promis că mă întorc la presă, mai exact la ipocriții supremi din presă. Cu o săptămână înainte de sentința care a distrus fotbalul românesc, iezuitul Tolontan făcea un interviu – reportaj cu doamna judecătoare. Ne și interesau trăirile dumneai, zbuciumul acelei femei ne-a tulburat. Altfel, Tolontan e imparțial.
4. În octombrie 2022 eram la Shtasliveca, o cârciumă bună și cu panorama superbă din Veliko Tărnovo, dar chestia asta nu vă interesează. Pe Tolontan l-a făcut muciardescu un corporatist bulgar. N-ai vrut, mă, corporatism? Te-a făcut muciardescu, dar muciardescu de tot corporatistul bulgar! Doamneeee, ce vremuri trăim! Bine că n-am murit! După vaccin. Cum, mă, să te facă muciardescu un corporatist bulgar? Ca să-l parafrazez pe Caragiale, ce caută bulgarul în Elveția?
5. Anul 1990. Erau ziare cu feseneul. Niște scârboșenii ca „Azi”, „Dimineața” și „Adevărul”. La ultimul, tenismanul în gecuță de fochist C.T. Popescu îi căra geanta lui Darie Novăceanu. Pe urmă l-a vândut pe Novăceanu și a fost săgeata abominabilului Dumitru Tinu. Și erau ziare împotriva feseneului. Nu lucrai la un ziar fesenist fiind contra feseneului. Nici la o publicație antifesenistă dacă erai cu Iliescu. Simplu. Între timp, lucrurile s-au schimbat. Politica o face economicul. Dacă ai luat reclamă, nu mai mânca borș că tu vinzi conținut! Tolontan i-a răspuns unui cititor naiv „nu noi, jurnaliștii, contăm. Victimele sunteți dumneavoastră, publicul, dacă presa nu va mai fi liberă. Pentru că cine vă ia faptele, vă ia libertatea!” Doamneeee, leșin de râs, Doamneeee, a ajuns să creadă și el prostiile astea, Doamneeee, Ceaușescule, ce secretar de partid ai pierdut, Doamneeee, Tolontan scuipă lozinci pe bani mulți!