1. „În Turcia se dă o luptă între populația de la țară și lumea din orașele industrializate” – aceasta este banalitatea pe care ne-o servesc aproape toți invitații la televizii, dar o deșertifică pe pliscuri cu atâta emfază de parcă fiecare dintre ei ar fi de la Cantemir în sus. Bineînțeles că de Cantemir, cărturarul care a înțeles cel mai bine Turcia și Rusia, nu amintește nimeni la TV, deși anul ăsta se fac 350 de ani de la nașterea lui și 300 de la moarte. Mai avem două săptămâni în care se va vorbi despre alegerile din Turcia. Cred că întoarcerea la eruditul principe Cantemir (contribuții în muzică, literatură, filozofie, etnografie, cartografie, și, nu în ultimul rând, politică) ar lămuri multe. Iar din punct de vedere cultural, Cantemir le-a lăsat turcilor un sistem special de notație muzicală pe care aceștia l-au folosit până la mijlocul secolului al XIX-lea. Pont muzical: ICR și Computerland vor organiza în 2023 șase concerte (Bruxelles, Paris, Berlin, Varșovia, Istanbul, Ankara) cu compoziții cantemiriene cu paternitate certă, interpretate de Ansamblul Anton Pann. Știu că e greu să treci de la „Românii au talent” și „Eurovision” la Cantemir, dar se poate face un efort, fiindcă n-ai cum s-o ții încă două săptămâni cu Turcia patriarhală și Turcia corporațiilor.
2. „Românii au talent” sau din două rele e preferabil să alegi un copil cu memorie bună. Pe mine nu m-a impresionat băiețelul. Mai mult m-a întristat precocitatea lui investită în ceva (memoria) care nu e neapărat un apanaj al inteligenței și cu atât mai puțin un atribut al creativității. Dar cred că ați uitat cum era, la începuturi, emisiunea „Românii au talent”. Pe 23.03.2014 am scris așa: „Dacă poți să faci din fălci ca toba, ca veceul sau ca pompa de bicicletă, dacă poți să-ți faci mucii cravată, dacă poți să-ți înfigi cuie în cap fără să te rănești, atunci da, românii au chiar marele talent de a fi jenibili. Despre farfutitele și exhibitioniștii cu vocație de exhibiționiști nu mai amintesc, că doar suntem neam de rapsozi. De fapt, românii sunt niște excelenți amatori. Când eram mici, învățam la școală că Franz Liszt a fost fascinat de talentul lui Barbu Lăutarul. Da, dar nu se uita la el ca la un coleg. Omul definit compătimea arătarea.”
3. Am scris ieri despre lupta pentru rezervele de apă din Ardeal. Mai scriu o dată. E foarte important cine va câștiga războiul din Ucraina și în mâinile cui ajung aceste resurse. Apele minerale din supermaket le știe oricine după nume. Încă avem izvoare, mai puțin cunoscute, care ne aparțin. Veți vedea ce bătălie pentru apă (naturală, nu apă desalinizată din ocean) va începe și putem juca un rol important. Eu cred că o să-l ratăm și pe ăsta.