Inceputul lui 2019 a fost o sinteza a lui 2018. Daca in primele zile ale anului romanii ar fi avut bani si un presedinte de Stat, puteau sa spuna ca nu le-a lipsit nimic. De bani nu mai facem rost, au devenit o abstractiune, deja ne-am consolat. Dar Iohannis e mai absent decit banii.
In urma cu aproape 100 de ani, filmul mut a dat faliment, desi era insotit de un pianist, adus pe scena. Sasul elocvent ca un Trabant isi plimba caravana cu filme mute in vacante de miliardar. Domnilor din Diaspora, cind v-am transmis ca Patria se poarta in suflet si-n sarmale, ca votam impozite, nu nostalgii, m-ati injurat. N-am pus stampila pe PSD in viata mea, repet, in viata mea, dar am satisfactia ca n-am votat nici acest sifonier, caruia ii unge balamalele… nici nu stiu cine i le unge, dar i le unge prost. Habar n-am daca sifonierul scirtiie, pentru ca nu se deschide. O sa replicati ca domnul presedinte e sobru. Da, e sobru ca un sifonier, in care si-a indesat hainele o diva descleiata, o mamaie fara nepoti. Imediat vor sari toti prostii, ca sa se scuze, de parca lor le-as cere socoteala: „era mai bun Ponta, in 2014?”. Ce ma intereseaza pe mine de Ponta? Un copilot, sint de acord. Dar sifonierul Iohannis nu-i in acelasi camion cu alegatorii, e intr-un camion pe care GPS-ul il ascunde.