Pe 13 decembrie s-au adunat 39 de ani de când a murit Nichita Stănescu. România de azi și Nichita Stănescu sunt două străzi din țări despărțite. O luăm cu prezentul. Mesaj de dragoste în formulare artistică. Un hit al lui Smiley. Câtă artă o conține muzicoasa cu pricina, dar nu asta contează. Așadar „stai liniștită,/ am vrut să te aștept/ nu mai ești binevenită/ am deschis doar să te întreb/ de unde vii la ora asta?/ pe unde ai umblat?/ vii cu haina șifonată și cu părul deranjat.” Versuri de clasa a treia, însă ideea mă interesează. Ciufulita se tăvalise în lift sau pe bancheta mașinii, iar El, Bărbatul, o aștepta acasă. Pândind întoarcerea zdrenței, vigurosul mascul croșeta sau punea mucenici.
În urmă cu mai bine de 50 de ani, bărbatul era bărbat și versul însemna măiestrie. Versuri de Nichita Stănescu, am impresia că pentru Gabriela Melinescu, mi-e lene să verific. „Singuratecă ea mă așteaptă să-i vin acasă,/ în lipsa mea ea se gândește numai la mine,/ ea cea mai dragă și cea mai aleasă/ dintre roabele sublime./ Ei i se face rău de atâta singurătate/ ea stă și spală tot timpul podeaua/ până o face de paisprezece carate/ să calce pe dânsa licheaua./ Ea spală zidul casei cu mâna ei/ și atârnă pe dânsul tablouri/ ca să se bucure derbedeul, e-hei/ căzut de la ușă-n ecouri./ Ea își așteaptă bărbatul bețiv/ ca să-i vină acasă/ și degetele albe și le mișcă lasciv/ pentru ceafa lui cea frumoasă./ Pregătindu-i-le de dezbătat/ ea ține în boluri și zeamă acră/ părul lung și negru și-l întinde de la ușă spre pat/ să nu greșească bărbatul niciodată / drumul predestinat.”
Ce ar trebui să facă ziaricii și textierii dacă ar citi poezia asta a lui Nichita Stănescu? Ar trebui să nu mai scrie. Dar nu ei sunt problema, ci societatea, care nu se simte bine dacă nu e escrocată. La fel a fost cu Schengenul. România s-a umilit ca să se travestească. S-a schimonosit ca să fie refuzată. Dar nu recunoaște. „Aderarea României a fost amânată.” Până să fie o promisiune, orice amânare e un refuz pe versuri mai bune sau mai proaste. Nouă acum ne plac alea proaste.
