Emisiune de stiri, la o televizie generalista. Reportaj despre scumpirea carburantilor, facut intr-o benzinarie din Dorobanti. O pereche de silicoane se varsa dintr-un jeep. Golanca vede camera si, intre urechile atarnate de o carcasa plina de muci, i se craceste un zambet blond. Bungheste, miroase, rumega vacuta ceva.
Si Bianca Dragusanu a pornit de jos. Ziaristul o intreaba pe radioasa planta daca-i afectata de pretul benzinei. Raspunsul merita analiza si consacrare. „Din pacate, nu!”. Daca era mai junghialie si avea serviciu, ar fi spus „din fericire, mi s-a redus leafa”. Sau „ce bine, am ramas somera! „. Din ’90 incoace, ne plangem ca, in locul Romaniei reale, ni se prezinta o Romanie de fatada. Uite ca s-au contopit cele doua Romanii.
Asa arata Romania reala de fatada si umbreste orice studiu economic. E Romania de apocalipsa zglobie si transcende banul, sexul, diplomele. La un tocsou am auzit un domn inginer, sarit de 50 de ani, zicand ca „din pacate, n-am mai avut si noi un cutremur ca lumea din ’77 „.
Si mai radem de astia mici, ca au picat Bac-ul. Prostia romaneasca si-a dat doctoratul si e votata. Cand ma intorc din concediu (peste o saptamana), sper sa o gasesc intacta, adica la fel de fermecatoare. O sa-mi fie dor de voi, daca voi avea timp sa ma gandesc la chestia asta.