Craciun ca in Los Angeles, revelion ca la Helsinki. Ma rezum la meteorologie, nu ma aventurez sa compar civilizatiile, fiindca acolo lumea are bani in conturi, iar aici sarmale in frigider, carnati pe balcon si promisiuni de muraturi de la nasu’.
Pe 24 decembrie, la pranz, termometrul de pe bordul masinii arata 21 de grade, in Bucuresti. Pe 31 spre 1 vor fi minus 18. Sunt curios daca aceasta diferenta de 39 de grade — adica miercurea trecuta malgas, miercurea asta eschimos — l-ar putea dezechilibra si pe un om cu fizionomie incremenita precum Klaus Iohannis. Sigur se misca niste intrebari in spatele chipului sau impermeabil. De pilda, cum e posibil ca deszapezirea sa coste la noi de trei ori mai mult ca in Germania, iar rezultatele sa fie de 57 de ori mai proaste? De ce utilajele matura zapada, in Germania, dupa un program exact ca al trenurilor, iar romanii trebuie sa priveasca aproape concomitent doua imagini definitorii pentru acest Stat? 1. Pe geam — troiene defrisate doar de urina maidanezilor. 2. La televizor — pe Gabriel Oprea, in pulover de turist la Cabana Trei Brazi. Gabi se incrunta spre camere si transmite — ma rog, scrasneste — mesajul „nu ne-a fost usor, tovarasi!”. El nu spune chiar asta, dar ochii innamoliti sub fruntea cat lama zimtata tradeaza framantarea, sacrificiul pentru patrie. Gabi reprezinta derizoriul cu aureola.
Exista cateva capitole la care stam rau, domnule Iohannis! 1. Suntem inapoiati tehnologic. 2. Cand importam utilaje, ne incurcam in comisioane. 3. Orice fenomen meteorologic se transforma in calamitate. 4. Si in loc sa cautam solutii, noi gasim eroi si vinovati.