1. „Săptămâna viitoare o să le pregătesc o surpriză bicicliștilor de pe Calea Victoriei. Fac rost de un Trabant vechi și mă plimb pe lângă aceste fese în plină frecare, atașate unor creiere sedentare.” Am citat, cu sfială, din mine – „Național”, 26.05. 2015. Da, 2015, cu vreo șase luni înainte de a vedea la lucru salamandrele oengiste. De atunci și-au luat viteză acești parțial eclozați cu 8% în sondaje. Au început cu „poluezi”, au continuat cu „ești corupt”, „ești antivaccinist”, „ești putinist”.
2. Fără să vreau, mă pricep și la recensământ. În copilăria mea îl făceau profesorii. Mama răspundea de două străzi aflate la intersecție cu Nuferilor (azi, Berthelot). În casele boierești din centrul Capitalei, comuniștii băgaseră câte 50 – 70 de concetățeni agresivi, neșcolarizați și fără buletine, așa că profesorii nu puteau să intre neînsoțiți. La porți băteau profesorul și sectoristul (polițistul zonal). Sectoristul îi cam știa pe toți. Dar punea întrebarea „câți sunteți acasă și câți la pușcărie?” Și aia era tot. Imobilul și compartimentarea se găseau oricum în evidențele primăriei. Recensământul avea o marjă de eroare, la nivel național, de 0,1%. Fără computer și alte gunoaie.
3. La recensământ contează numărul de persoane și atât. Nu interesează pe nimeni dacă ai termopane și dacă te-ai resimțit după Covid. Și acum vor apărea panaramezii cu întrebarea stalinistă „ai ceva de ascuns?” În capitalism, totul e de ascuns. Spre deosebire de animale, oamenii au intimitate. De-aia s-au inventat cheia de la toaletă, secretul bancar și militar, camera single la hotel, ușa și gardul casei, de-aia purtăm haine. România nu e plajă de nudiști și românii nu sunt boi „eșantionați”. Cuvântul „eșantionat” face concurență mizeriei supreme – „empatie”. Țăranul de oraș nu știe să spună „solidaritate”, „afecțiune”, „compasiune”, „îndurare”. Țăranul de oraș „empatizează”.
4. Globaliștii se folosesc de război ca să intre în casele oamenilor. În 1991 s-a făcut filmul „Divorț din dragoste”. Acțiunea avea loc prin 1987 – 1988. Un matematician de elită (interpretat de Horațiu Mălăele) și soția (Emilia Popescu) tocmai își cumpăraseră un apartament. O proprietate – insist, proprietate – de patru camere. Cam multe încăperi, nu? Comuniștilor! Și le-a cazat miliția, cu japca, o bagaboantă în casă. Ce legătură are recensământul populației cu numărul de proprietăți ale oamenilor? Ne vin oaspeți pe termen lung – sau pentru o eternitate – și nu știm? Trebuie să fim mulți în case? Să ne înghesuim? Să ne depersonalizăm? Așa ceva a reușit doar Mao. În România, partidul lui Mao are 8%.
5. La recensământ, aromânii apar la minorități, dar au dispărut din formulare armenii, care sunt aici din Evul Mediu. „Aromânii, minoritate națională” – aceasta este o teză a lingvisticii rusești. Aromânii sunt protoromâni, adică formatori ai poporului român. „Armân” nu însemna altceva decât „român”, cu „a” proteic etimologic și sincopa lui „o”. E o schimbare fonetică specifică dialectului. Cuvântul e același.
6. Recensământul mi se pare la fel de izbutit ca platforma de vaccinare. Dacă nu mă înscria nevasta, rămâneam nevaccinat. Cred că ar fi fost mai bine. Așa se întâmplă când colaborezi cu aitiștii. N-am mai dat de mult definiția aitistului. Aitistul este combinația ideală de inteligență artificială, prostie naturală și propășire anticulturală.
7. Vlăduț, salvator de meserie, se întreabă de ce nu li se confiscă și „oligarhilor” noștri averile. Partidul de 8% pregătește naționalizarea? Vlăduț, naționalizarea s-a făcut în 1948, când la Moscova era unul mai hapciupalitic decât Putin. Știi ce fac acum „hoții” noștri? Așteaptă să le aducă medicamente salvatorii preacinstiți de la Viena.
