Pe un site semioficial al institutiilor de forta a aparut duiosul mesaj „Sper sa crapi, Victor Ponta!”. Imprecatia nu apartine unui hapciupalitic de pe strada sau de pe Facebook, ci unui agitator angajat de neopropaganda cu acte in regula.
Scuze daca exagerez, dar textele si retorica lui A.C. Cuza, demascarile din „Scanteia” anului 1947, articolele inflamate din „Porunca Vremii” si „Romania Mare” erau niste urari gingase si scrise, pe alocuri, cu talent, in comparatie cu barbaria neperiata „Sper sa crapi, Victor Ponta!” Intelectualii subtiri au luat iute distanta de mizeria „Sper sa crapi, Victor Ponta!”, dar refrenul „Puie Monta” li s-a parut dragut. Ce calambur inspirat, ce originali sunt tinerii frumosi si liberi! Sper sa recunoasteti ca versurile din decembrie ’89, „Ceausescu, anul nou, il petrece in cavou!”, reprezentau capodopere in comparatie cu inversiunea sexual-textuala „Puie Monta” si cu blestemul de colivareasa „Sper sa crapi, Victor Ponta!”
N-am votat niciodata pesedisti (Iliescu, Nastase, Ponta), dar incerc sa-mi inchipui cu ce violenta s-ar manifesta tinerii frumosi si liberi daca ar veni un pesedist si s-ar juca spurcat-textual cu amazoana USR. De pilda: „Cloclotilde face clo-clo? Si daca face, atunci finalizarea are loc in organul elocventei?” Nu-i frumos, nu? Nu e! E chiar odios, iar talentul aproape ca nu mai inseamna o scuza. Dar daca domnii ziarici au repetat cu placere banalitati precum „Puie Monta” sau „Mitica la brutarie” (hihihi si hahaha, ce amuzant, ce spiritual!), atunci sa se bucure si de „Cloclotilde face clo-clo?”.