In istoria care a ajuns sa se predea in scolile patriei, 4 octombrie poate fi la fel de importanta ca 23 august. Ieri a fost insurectia manelelor! Marti, 4 octombrie 2016, a reprezentat data de hotar cand Florin Salam a pus punct colaborarii artistice cu tara asta nerecunoscatoare.
Nu stiu de ce n-a ales 1 octombrie. Probabil pentru ca a picat intr-o sambata si mai avea restante la niste nunti de profesori universitari, care au veceul in curte, fiindca in sufragerie este venerat calul. Dupa Cioran si Brancusi, ne lasa si Salam. Il imploram sa se razgandeasca, asa cum a procedat Simona Sensual, o alta valoare care se saturase de Romania, dar a apucat-o mila de noi, bogdaproste, bogdaproste!
Poate ca macar acum, in al unsprezecelea ceas, vom realiza ce ingrati am fost si ne vom mobiliza sa nu-l pierdem si pe Dan Bursuc. Salam era inima. Era parola. Care deschidea fermoarul cortului. Bursuc e creierul. E omul care aduna papirusuri materialiste. Dintre ghiulurile ocnasilor sensibili. Tara asta duce lipsa de organizare si cred ca ar fi bine sa-l rasfatam pe Bursuc. Poate ca persuasivul Bursuc il va influenta si pe divinul Salam sa ne mai acorde o sansa.
Ca sa pricepeti ce a insemnat Bursuc pentru Romania, voi repovesti o istorioara mai veche. Bursuc isi comandase un reality-show la o televizie agreabila. Avea si niste elevi (asta o fi termenul?) in studio, iar o mamica duioasa si cu fuste colorate precum coada de paun il ruga sa-l lase si pe fiul ei sa interpreteze simfonia Cicalacacichicea. La care Bursuc, cu severitate: „doamna, pana acolo mai e mult de munca!”. Am fost de acord cu el. O arie de anvergura Cicalacacichicea o arpegiezi doar daca esti de la Placido Domingo in sus.
Of, maestre Bursuc, maestre Bursuc, mai tineti minte -ce vremuri, ce vremuri, cata arta pentru arta!- cand v-au pus niste domni, aflati in dispozitie euforica, sa le cantati in sauna? Maestre, maestre, iubite maestre, ati facut sa planga si pietrele din baia cu aburi!