1. Dragnea a ieșit din pușcărie și e mai înjurat decât înainte să intre. Nu l-am votat niciodată pe liderul amfibiu și vâscos, dar nu mai suport să aud că referendumul Coaliției pentru Familie a fost referendumul lui Dragnea. Atunci am și eu dreptul să spun că tot ce s-a întâmplat după Colectiv a fost împotriva Medicinei.
2. Toată presa, chiar și cea fidelă Palatului Cotroceni, a făcut mișto de sasul elocvent ca un Trabant după ce acesta a prezentat programul „România educată”. În acel album fotografic, Iohannis era înconjurat de copii și, inevitabil, a apărut paralela Iohannis – Ceaușescu. Eu nu îl ironizez pe președinte. E profesor, are o datorie față de meseria pentru care nu știu dacă a avut vreo vocație. Dar îmi permit să-i semnalez două lucruri. În „România educată”, digitalizarea se face înainte alfabetizării. Tot în „România educată”, mai avem un singur adjectiv: OK. Și oamenii, și lucrurile, și sentimentele sunt OK sau nu sunt OK. Nu îi mai aduc aminte președintelui de alte tâmpenii care martelează educația, cum ar fi „extrem de” în loc de „foarte” sau abuzul de „empatie” în loc de „solidaritate”, „afecțiune”, „compasiune” sau „îndurare”. Măcar de-ar rezolva dumnealui problema „e OK” sau „nu-i OK”. N-o va rezolva și, oricum, i s-au cerut lui Iohannis lucruri mai simple și l-au depășit. „OK” e deja o boală. În scurt timp va intra și în muzica populară. „Măi, bădiță, nu-i OK/ să trăiești pe banii mei!”
3. Am o restanță. Săptămâna trecută nu i-am dedicat nicio odă doamnei Maia Sandu. Și a cobzărit-o toată presa. Unii au comparat-o cu Alexandru Ioan Cuza. Adică ne unim sub sceptrul Maiei, v-ați prins. Eu o voi compara cu Garibaldi, Vittorio Emanuele II, Mazzini, Cavour și toți băieții ăia care au făcut Italia Unită. Și, ca să mă scot, o să propun să-i facem Maiei și un „Vittoriano, Altare della Patria”. N-avem bani, dar putem transforma Academia Militară în Vittoriano, mai ales că aceste două edificii seamănă puțin și nu ne vor costa decât sculptorii care vor remodela statuia. Pe soclu sunt trei soldați, le înlocuim caschetele cu trei coafuri – Maia și două eroine locale. Chestia asta s-a mai practicat și nu numai la noi. În sculptură se schimbă capetele. În politică se schimbă fundurile, dar nu și devotamentul cu care sunt pupate.