1. Greva profesorilor și blocajele de pe șosele (Vama Giurgiu-Ruse și podul peste Borcea de la Fetești) au avut și ceva bun: ne-au făcut să neglijăm războiul altora. De război să le pese celor care au câștigat bani de pe urma lui. Noi încă avem probleme cu niște poduri peste Dunăre (Ruse și brațul Borcea, la Fetești) pe vreme de pace.
2. Cel mai lung traseu al Dunării (30% din total) e prin România. Câte poduri peste Dunăre s-au făcut în ultimii 34 de ani? Unul: dezastrul de la Calafat. De abia reparăm podurile pe care le-au construit Monarhia și comuniștii. Scria ieri pe Waze să o iau pe rute ocolitoare, adică Adamclisi – Călărași și cu bacul pe la Ostrov (Doamne, ferește!) sau pe Constanța – Hârșova – Slobozia – Urziceni – București. Între Slobozia și Urziceni e o plăcere, urmărești găina pe linia continuă. Prefer să stau blocat pe autostradă, dacă am fost fraier și n-am stat acasă. De ce nu rămâne românul acasă? Pentru că zice „trebuie să fiu și eu acolo, să contez!” E o prostie pe care o facem încă din anii ’90. Când se deschidea o cârciumă, o discotecă, un hotel, eram toți în miez.
3. Despre orele pierdute în vamă la Ruse voi scrie un singur cuvânt – Austria. Țara asta nu e în NATO, dar nu ne-a vrut pe noi în Schengen. Și de ce mă rog nu-i Austria în NATO? E cumva prietena cu Putin? Sau poate că e pacifistă. Dacă pentru aglomerația de la Fetești trebuie înjurate toate guvernul noastre, pentru coada de la Ruse nu mai sunt vinovați românii. Bănci, societăți de asigurări, benzinării în mâinile austriecilor. Și tot ei ne blochează în vamă cu Schengenul. Lăsați autoflagelarea „și noi suntem vinovați.” Nu, noi nu avem nicio vină. Nu mă feresc să scriu că în Ardeal a existat sclavagism și în secolul XVIII. Iobăgia a fost tot sclavagism, n-o mai cosmetizați! Și toate resursele ajungeau la Viena. Budapesta executa ce îi cerea Viena.
4. De îmbulzeala de pe șosele vom uita și noi, și guvernul până săptămâna viitoare. Dar cu greva profesorilor va fi scandal și mai mare. Foarte mulți părinți s-au enervat, e normal să fie egoiști, se gândesc mai mult la copiii lor. Dar vă rog să nu uitați un lucru! De fiecare dată când transportatorii sau polițiștii au avut revendicări, ei au primit câte ceva. Chiar și în Sănătate au crescut salariile. Profesorii au fost cei mai nedreptățiți oameni după revoluție. Și știți de ce sunteți supărați pe ei? Pentru că erați obișnuiți cu o oarecare pasivitate din partea lor. Dacă profesorii sunt civilizați nu înseamnă că trebuie luați de fraieri.
