1. ”După ce vedem cum arată Iadul, rămâne alegerea fiecăruia dacă face Pactul cu Diavolul”, a declarat Mefisto Georgescu. Decebale în nădragi de firmă, iadul nu l-am văzut pentru că a fost anulat turul doi! Dar drumul spre Iad ni l-ai arătat din Decembrie încoace și te-a prins radarul pe autostrada Iadului în ultimele trei săptămâni. Până în decembrie 2024 ai trecut pe sub radarul Statului român, Profetule de la Maglavais!
2. După ce a făcut servicii (gratuite, evident) tuturor partidelor generoase, Antena 3 a exagerat cu Georgescu. Dar important e că n-a mințit. Iar instituțiile de forță și ozonificare la pădure au dovedit, mai ales în 2025, că sunt capabile. Atunci când li se cere.
3. România a avut și puțin noroc în aceste zile. În persoana Georgescu au crezut puțini. Naivi, disperați, situația e de înțeles. Dar în posibilitatea, numită Georgescu, de a schimba o Românie distrusă de combinagelile pesediste și de aberațiile useriste, au crezut, în 2024, niște milioane de oameni. Procentele lui Georgescu se înjumătățiseră în ultima lună și ar fi luat-o rău la vale până în mai. O să mă întrebați ”și care-i norocul pe care l-ai anunțat la începutul punctului 3?” Norocul e că 80% dintre susținătorii lui Mefisto Georgescu, după ce au aflat că i-a fost interzisă candidatura, au reacționat într-un fel care ne-a (mai și) ajutat în istorie. ”Ți-am zis, bă, că nu-l lasă să candideze? De ce să mai ies și io în stradă?”
4. Caraghiosul sobru Georgescu a fost un fenomen de zgâlțâială politică și socială la fel ca USR după Colectiv. Și peste AUR. Bine că n-a ajuns Georgescu la Cotroceni, pentru că ar fi fost mai periculos decât USR și AUR la un loc. Sigur că vor sări unii – ”și cu cine vrei? Cu PSD și PNL?” Scuze, dar nu e treaba mea. Nu sunt Georgescu sau Iulian Bulai să vă promit daci pe pajiști sau că ”dacă-l votați pe Dan Barna, o să ne lase să ne plimbăm cu bicicletele pe aleile Palatului Cotroceni.”
5. Tot Georgescu. ”Dacă poporul nu vine alături de mine, țara asta dispare.” Hai, bâști, incultule! Dacă minunea asta o spunea, într-un moment de slăbiciune, un român cu adevărat mare, să zicem Eminescu, poporul ar fi râs, pe bună dreptate, și de Eminescu. Pentru unii, ăsta e poporul lui Caragiale. Pentru alții, e poporul maestrului Bulă. Pentru pesediști e poporul lui Iosefini. Useriștii nu știu cine a fost Iosefini și am datoria să dezvolt subiectul. Iosefini a fost pentru cultura română ca Vlad Voiculescu pentru medicină.