Multi oameni publici fac o mare greseala. Respecta conventia Facebook si astfel se coboara, raspunzandu-le in particular — unu la unu! — cetatenilor infierbantati care ii injura. Procedand astfel, le dau neglijatilor sansa sa conteze. In weekend, m-a spurcat secta biciclistilor de duminica, dupa ce un reprezentant al gastii de scarpinici cu saua intre buci a aruncat un copilas de 7 luni in Lacul Herastrau. Cateva precizari.
- Nu m-am luat de ciclistii de performanta. Nu de frica sau din respect, ci pentru ca Mircea Romascanu a fost unul dintre idolii copilariei mele. La inceputul anilor ’80, Romascanu a castigat o etapa din Cursa Pacii, partial retransmisa la „Album duminical”. Sub coarnele biciletei lui Romascanu calatoreau ochii nostri, printr-o Europa care ne era interzisa. De asemenea, n-am nimic cu oamenii care parcurg pe bicicleta distante ca Bucuresti-Ploiesti, de pilda.
- Eu am boala pe zdrentele corporatiste si pe ecologistii din ONG-uri, care sufoca traficul pe carosabil si lovesc copiii pe trotuar, in parcuri si pe Calea Victoriei. Aceste fese in plina frecare, atasate unor creiere sedentare, ii sfideaza pe romani la fel ca multinationalele. DNA nu merge la corporatii, politia rutiera nu se leaga de producatorii de hemoroizi.
- Saptamana viitoare o sa le pregatesc o surpriza biciclistilor de duminica. Fac rost de un Trabant vechi, o ruina redegista, si ma plimb pe langa partia pentru toacle si trotinete de pe Calea Victoriei. Vreau sa le ofer pedalacilor niste aer curat, doresc sa iubim impreuna natura. Da, natura tevii de esapament facuta de batranul nemernic Honecker.