Din 1965 până în 1971 („Tezele din iulie”), Ceaușescu a fost cumințel. Abia după întoarcerea din China și Coreea de Nord a încercat el să restalinizeze România.
Useriștii sunt la Putere de cinci zile și două secunde, dar au luat-o cu restartarea, care văd că nu se deosebește cu nimic de restalinizare. Un deputat USR a cerut CNA interzicerea unor emisiuni cu numerologi, horoscopiști și alți vrăjitori. Până la un punct, eu gândesc exact că băiețașul din Generația Gadget: acele emisiuni sunt niște sinistroșenii. Dar cine suntem noi ca să facem programul unei televizii private? E ca și cum m-aș duce eu într-un supermarket – că tot iubesc useriștii multinaționalele – și aș da indicații prețioase legate de zarzavat. „În stânga pătrunjelul și în dreapta mărarul, nu invers, că vă sparg!”
Alți useriști s-au revoltat când vag alcătuitul George Simion s-a apucat să necheze din Octavian Goga, așa că l-au făcut pe Goga fascist. Pe Goga l-au reabilitat și comuniștii, după 1965, dar văd că useriștii îl bagă iar în izolare. Până și Ceaușescu a avut de tras atunci, pentru că Eugen Jebeleanu s-a dus la el cu turnătoria „sunt antologii de poezie în care poeții comuniști n-au loc de poeții de dreapta!” George Simion a recitat și din Adrian Păunescu, în Parlament, însă n-a precizat cine a scris despre „capul lui Mihai Viteazu.” Debita ca o moară reparată cu fonduri europene „oare unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazu?” Iar premierul Florin Cîțu se uita consternat la Simion și probabil își spunea „lasă, că o să tai io și pensia lui Mihai Viteazu!”
Uneori, dispozițiile lirice o cotropesc și pe Dana Budeanu. Ea măcar e distractivă. Și confundă bardul cu Chopard-ul.
Trăim în plin sezon de pozne și impostură. România a mai traversat perioade smintite, cu tot felul de jusțiari tralala în rolul lui Robespierre. La mijlocul anilor ’80, de pildă, Robespierre a purtat episodic fustă de tovărășică și s-a numit Elena Ceaușescu. S-a supărat pe potentații care o duceau regește din „sudoarea poporului”, așa că au fost arestați șefi de magazine, de cârciumi, măcelari, benzinari. Atunci, doi criminali din miliție, Tudor Stănică și colonelul Baciu, au nenorocit sute de familii. Pe urmă, Nicolae Ceaușescu a dat ordin să se facă un film moralizator. Dar fiindcă scenaristul Titus Popovici era genial (s-a inspirat și din Afacerea Ștefănescu – toți scriitorii de valoare ai epocii îl apreciau pe „alchimistul” de vinuri Ștefănescu, ulterior condamnat la moarte), a ieșit capodopera de cinism și umor „Secretul lui Bachus”.
