Guvernul vrea ca masinile si casele sa nu fie cumparate cu banii jos. La prima strigare, suna bine, vor fi loviti evazionistii si primitivii (eu le-as zice precautii), care tin banii la saltea. De fapt, initiativa e si nefasta, si ofensatoare. Pana acum, daca Vasile ii vindea o casa lui Gheorghe, exista un singur profitor. Golanul de notar, care salta cateva mii sau zeci de mii de euro pe motiv ca a redactat trei pagini manjite cu stampile in relief — heraldica, nu jucarie! — si agramatisme de scoala ajutatoare. Notarului i se va alatura si bancherul. Daca mai adaugam si firma imobiliara, care i-a facut lui Vasile cunostinta cu Gheorghe, avem trei profitori, dar despre misiti — cu alta ocazie.
Asadar, bancherii au adus criza, oamenii si-au pierdut slujbele si casele din cauza lor, dar seriozitatea tranzactiei neglijabile dintre Vasile si Gheorghe trebuie neaparat validata (si taxata, ohoho, cat de taxata!) tot de acesti speculanti ai necazului. Sunt si priceputi, ca doar si-au bagat in faliment nu numai institutiile, ci si Statele! Aceste amanunte, insa, nu ii impiedica sa ne dea lectii de morala, de cumpatare si chiar de patriotism.
In scurt timp, va fi mai rau ca pe vremea comunistilor, cand te duceai la parnaie daca te prindea sectoristul cu un dolar in buzunar. Cerberii Republicii Bancare te vor lega daca iei patrunjel din piata cu banu’ jos. „Hopa, mamaie, ai portofel, hoata mica! Iar tu, cersetorule, ai factura pentru maruntisul adunat in sapca?”.
S-o luam simplu. Eu am o casa si scriu intr-un ziar. Teoretic, sunt proprietar si muncesc la patron. Practic, sunt sclavul bancilor, desi nu le datorez un leu. Iar daca protestez, ce mai sunt? Haiduc, retrograd, evazionist? Nici macar. Sunt un caraghios, ca toti nealiniatii.