Jackie Kennedy, aspiratia global-feminina Jackie Kennedy, era o curte(z)ana distinsa, care il dispretuia pe Charles De Gaulle (ca si Grace de Monaco, alt abtibild), dar il aprecia pe Andre Malraux. Bineinteles ca Jackie nu s-a sfiit sa scrie si despre genialul Malraux ca seamana cu o cioara (omului ii murisera doi baieti si nu putea sa fie trandafiriu), dupa ce tot ea isi numise cainele „De Gaulle” si scosese din dormitorul de la Casa Alba tablourile lui Cezanne, pentru ca il ura pe General, asa ca prinsese boala pe tot ce inseamna Franta.
Am inceput cu Jackie Kennedy fiindca reprezinta o intelectuala, din punctul de vedere al americanilor si al romancutelor de succes. Malraux (omul pe care Jackie il diviniza, in felul ei de maratonista dupa ierarhii si bani – ulterior s-a maritat cu mitocanul Onassis!) a zis ca „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. Orice prost cunoaste expresia asta. Si tocmai pentru ca o stim, o ignoram. De vreo 15 ani, vorbim numai despre extremismul religios, dar neglijam extremismul ateist. „Si chiar daca Dumnezeu ar exista, ar trebui sa scapam de el”, cerea anarhistul rus Bakunin, cu mult inaintea lui Stalin. Fara sa-i pese ca oameni de stiinta ca Newton sau Einstein erau profund religiosi. Europa rationalista s-a lepadat de Dumnezeu si a imbratisat corectitudinea politica si corporatiile. Extremismul ateist, disparitia oamenilor de Stat si inlocuirea lor cu politicieni de invoiala, declinul Bisericii Catolice, care a incurajat transformarea femeilor in soldati corporatisti si casatoriile homosexuale, toate astea au dus la falimentul Europei. In paralel, Petromonarhiile (Arabia Saudita, de pilda) spun ca nu-si pot primi coreligionarii obiditi, deoarece trebuie sa construiasca 200 de moschei in Germania, iar SUA i-au eliberat pe sirieni, dar refuza sa-i cazeze pe teritoriul lor. Cu toleranta si ospitalitatea e responsabila infranta Europa. Am auzit chiar argumentul „se nasc, zilnic, in lume, peste 100.000 de copii, cifra ajunge, uneori, la 200.000, si noi, romanii, nu putem primi cateva mii?”. Ba da, dar cu o conditie: musafirii sa fie repartizati oamenilor nostri de afaceri, iar acestia sa-i puna actionari majoritari la firmele lor. Daca am fi destepti, toate firmele romano-arabe ar trebui sa aiba cuvantul Multinationala in titulatura, ca sa fie protejati si patronii romani la fel ca managerii de corporatii, care se drogheaza in Centrul Vechi si externalizeaza tot profitul, fara ca Statul sa le ceara socoteala.
Refugiatii, unica sansa a patronilor romani. Facem multinationale cu ei!
