La Teatrul National m-au entuziasmat „Egoistul”, „Dineu cu prosti”, „Vizita batranei doamne”, „Barfe, zvonuri si minciuni”, „Sinucigasul”, „Omul care a vazut moartea”, „Tectonica sentimentelor”, „Micul infern”. N-am enumerat piesele ca sa ma dau destept, ci pentru a face reclama, cat pot si eu, unor spectacole exceptionale. Si cunosc pericolul, franele si ridicolul superlativelor. In acest context, cuvantul exceptional e la locul lui.
Pe 1 Decembrie, am fost la „Terorism”, de Fratii Presniakov, doi rusi. Regia (Felix Alexa) — exceptionala. Actorii (Ileana Stana Ionescu, Adela Marculescu, Bleont, Bodochi) — exceptionali. Scenografia (Andrada Chiriac) — exceptionala. Caietul program (Anita Neagu, fiica lui Fanus Neagu, Masa Dinescu, sotia lui Mircea Dinescu) — exceptional. Piesa — subtirica. S-a jucat pe cinci continente pentru ca e „la zi”, ca articolele independentului de inchiriat Ion Cristoiu. Fratii Presniakov sunt doi pustani, din toate punctele de vedere, comparati, din ratiuni de marketing, cu Ilf si Petrov, dar au in comun cu acestia doar munca in tandem. Tatal fratilor Presniakov e rus, mama de origine iraniana. Cand am rasfoit programul, magia persana, cruzimea si duiosia slave m-au dus cu gandul la genialul — cuvant casabil, dar omul chiar e genial! — sahist Gary Kasparov (azer din tata evreu rus si mama armeanca), insa baietii sunt departe rau de a fi geniali. Cei doi rusi orientali sunt niste blegi occidentali sau occidentalizati, care au inlocuit realismul socialist cu realismul terorist. Fratii Presniakov au transformat ura si frica, doua motoare puternice ale artei, in lozinci. Artistii romani au muls cat s-a putut din textul unor frati care s-au vrut subtili, dar au fost doi melci, care au scos din cochilia lor fastidioasa o gelatina de tragism propagandistic si umor scremut. Folosind un titlu magnet, „Terorism”, Fratii Presniakov au escrocat o societate traumatizata.