„Aici e Romania, am impresia ca ma aflu acasa!”, a povestit radiosul presedinte al Frantei, la intalnirea cu Iohannis. Avea dreptate. Cu vreo doua ore inainte de declaratia asta, baietii din coloana oficiala a curtenitorului Hollande s-au tamponat asa, usor, ca sa simta si inaltul oaspete specificul (zgaltaitul) nostru national.
Dupa New York, Istanbul, Mumbai si Parisul lui Hollande, cred ca Bucuresti este orasul cu cele mai multe masini busite zilnic. Parizienii sunt obisnuiti cu autovehiculele avariate inca din timpul grevelor studentesti, din 1968. La Bucuresti, insa, problema e grava si fara miscari de trupe. Vara, toamna si primavara, Capitala este un santier. Se decoperteaza, se asfalteaza, se traseaza linii strambe, se face rahatul praf. Tinand cont ca a inceput scoala, primele doua zile ale acestei saptamani au fost un calvar, in trafic. Iar daca te loveste vreunul, ai imbobelinat-o. Doar unul, maximum doi din zece soferi au asigurari RCA din alea care sa te despagubeasca rezonabil. Si e normal. Sunt foarte scumpe. Doi sau trei n-au deloc – risca dosare penale cu voiosie – unul sau doi si-au inmatriculat masinile la bulgari, iar trei, daca nu patru au RCA la societati gen Adamescu.
Ca sa ma intorc la Hollande, si la Paris se merge periculos. Dar acolo firmele de asigurari iti ofera liniste. Plus ca ai ce sa vezi cand stai in bouchon. Te uiti pe geam si cade istoria pe tine. Sper sa observati ca nu am scris nimic despre inevitabilii biciclisti. M-am saturat. Amuzant mi se pare ca unii analisti de tocsoaie mai au naivitatea sa caute solutii, in loc sa se intrebe ce s-ar intampla daca s-ar inchide metroul. Macar vreo trei zile. De luni pana miercuri.