1. Citez de pe pagina de fb a unui anticariat, „Galeriile Cișmigiu”. Patronul se miră – „unii sunt duși cu pluta sau poate m-am ramolit și nu înțeleg nimic din mediul on-line. Un om a scris că vrea să cumpere cărți care să cuprindă mărturii din temnițele comuniste și altul s-a repezit să-i trimită o poză a unei cărți de Mihai Novicov, legată de experiența acestuia la Doftana.” Novicov a fost un staroste stalinist al culturii române. Și uite așa am ajuns de unde am plecat. Doftana egal Canal, Sighet, Piteșți, Aiud. E mai mult decât analfabetism funcțional. E victoria progresismului. Nu mai există nicio diferență între Coposu și Gheorghiu-Dej, între Rezistența din Munți și ilegaliști.
2. Dacă USR va veni la putere, se va cânta în școli „Privesc din Doftana”, pe versuri de Feodor Rudenko, spion sovietic și șef de secție al CC al PMR. „Privesc din Doftana prin gratii de fier/ Departe în zare un petic de cer/ E cerul sub care, închisă și ea,/ Se mistuie-n chinuri tovarășa mea.” Ar merge și „În Piața Victoriei m-am dus cu trotineta./ Nu eram singur. O aveam în gând pe tovarășa Greta.”
3. Acum vreo 25 de ani a început un serial pentru femei, „Sex în the City”, cu Sarah Jessica Parker și Kim Catrall. Actrițele au îmbătrânit, Kim Catrall (era bună rău) s-a retras, dar producătorii tot trag așa de un cal mort, scot serie după serie. Am văzut luni patru minute, la HBO. Una dintre cucoane (interpretată de Cynthia Nixon) avea părul alb și povestea că vrea să-și schimbe orientarea sexuală. Iar o surată îi spunea „nici măcar nu te-ai obosit să te vopsești și crezi că-i așa ușor să-ți schimbi orientarea sexuală.” Cu alte cuvinte, „nu intră oricine în PCR, pentru asta îți trebuie o înaltă conștiință de partid. Unde ne trezim aici, mai tovarăși?” Caraghioasele bătrâne din serialul yankeu îmi aduc aminte de o replică strecurată cu schepsis de scenaristul Ion Băieșu în filmul „Omul care ne trebuie”, regizat de Manole Marcus, la sfârșitul anilor ’70. Parodiind o brigadă culturală, Catrinel Dumitrescu s-a urcat pe scenă și a spus cu patos „și eu vreau să fiu navetistă!”
4. Progresismul a umblat și la adjective. După ’90, se scria „cutare poetastru sau cântăcios are un talent dumnezeiesc.” După 2020 se zice „are un talent vrăjitoresc”. Parțial eclozații și toată vermina useristă n-au nici fantezie. Fantezie înseamnă, de exemplu, să fii marinar și să-l strigi pe hamal „veniți puțin, domnu’ pilot de sac!”
