1. „Totul se datorează persoanelor care se îmbolnăvesc”, a cugetat Ludovic Orban. Avem radicalismul religios, extremismul ateisto – progresist și epoca molimei, iar Orban a înțeles perfect contextul. Dacă așa controlează el situația internă, vă dați seama cum o controlează pe aia externă.
2. Orice prost știe expresia lui Malraux „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc.” Malraux era depozitarul unei dureri supreme (îi muriseră doi fii) și e normal ca multe dintre frazele lui să sune ca o lespede prăbușită peste istorie. Într-o perioadă la fel de grea precum cea de acum, De Gaulle și Malraux au condus Franța. Iar Malraux a fost adeptul intervenției Statului pe piața culturală. Mai exact, Malraux a scos bani publici ca să apere anumite interese literare și istorice. Dacă Macron avea un Malraux, ar fi putut investi într-un săptămânal care să-i ridiculizeze pe provocatorii netalentați de la Charlie Hebdo. Ei n-au subtilitate și creion fulgurant de graficieni. Ei au glume de zugravi și le aruncă în pagină cu mistria. Nu poți să interzici Charlie Hebdo, sunt de acord. Dar obții informații confidențiale (cu ajutorul securiștilor) despre acei ziarici și îi umilești într-o revistă concurentă până le trece șmecheria să mai publice desene inepte și jignitoare. Umorul de tip Charlie Hebdo e o înjurătură de petrecăreț mitocan care urlă spre mesele vecine. Franța este civilizația mesei. Iar poporul care are sute de feluri de brânză („cum să conduci un popor care are două sute de feluri de brânză?”, De Gaulle a întrebat asta) cunoaște și sute de feluri de a-i ignora pe cei de la alte mese.
3. Nisa a mai pățit-o și n-a înțeles nimic, Viena a pățit-o acum, dar până să ne gândim la Viena mai bine revenim la Orban. „Dacă „totul se datorează persoanelor care se îmbolnăvesc”, e clar că omul și-a luat bilet la alt film. Asta e, n-aveam mari pretenții. Dar măcar să fie rezonabil și să spună „lockdown total, iar total înseamnă total – total, adică amânăm și alegerile!” Nu va spune așa ceva. La noi, totalul e preferențial. Văd că școala e mai „totală” decât alegerile. Și după alegeri va fi Crăciunul „total”. Am auzit și expresia „anularea Crăciunului.” Așa ceva nu și-au permis nici comuniștii. Mai băgau ei în „Scânteia” aluzia „bradul se împodobește pe 31 decembrie, pentru Revelion”, dar nu credea nimeni chestia asta, iar cei care o scriau o dădeau nesemnată.
