De Pasti, putini am crezut, multi ne-am facut cruci, toti am mancat.
Facebook a gemut – mai mult a mugit – de glumite despre apostolii lui Iisus. Tefeloazele care s-au gadilat sa rada pe teme biblice vor aborda, insa, un ton apodictic daca se va lua cineva de Parada Gay, fiindca urmeaza Parada Gay, si, in calitate de parteneri UE, avem obligatia sa fim toleranti la Parada Gay. Nu trebuie sa uitam nici de piosii care mai aveau putin si se urcau cu bemveurile pe treptele bisericilor. Iar prezentatoarele de televizie citeau stirile in corpo-rom-gleza si se hlizeau ca sfecla in botul Joianei, de le tasnea cozonacul prin soriciul smacuit cu fond de ten.
Despre credinta si necredinta este si pilda de mai jos, pe care am luat-o din „Memoriile” (editura Polirom) lui Valeriu Anania, preot, detinut politic (sub Antonescu, sub comunisti) si scriitor. Dumnezeul literar al lui Bartolomeu Anania a fost Arghezi. Poetul, monah in tinererete, traversa o perioada piezis.
„Mergand prin mahalaua lui Arghezi, preotul i-a ocolit casa. Arghezi l-a intrebat, pe strada.
– De ce n-ai venit, parinte, si la mine cu botezul?
– Am gandit ca dumneavoastra nu credeti, domnule Arghezi…
– Si ce-ti pasa dumitale de ceea ce cred sau nu cred eu? Daca nu cred eu, vreau sa creada copiii mei, caci dumneata nu le poti fi nici bacan, nici macelar, nici zarzavagiu, ci un nebun sublim care stropeste peretii cu apa, ceea ce ei nu vad toata ziua.
La data urmatoare, preotul s-a dus cu botezul si, la plecare, l-ar fi intrebat pe Arghezi, in poarta.
– Dumneavoastra ce ziceti, domnule Arghezi, oare exista Dumnezeu?
La care Arghezi l-a luat la injuraturi si a trantit poarta dupa el.”
Incidentul dintre Arghezi si preot a fost si subiect de tableta pentru Geo Bogza. A publicat-o in „Contemporanul”, in 1972, iar Patriarhia a vrut sa-l dea dea afara pe preotul de la Martisor, fapt ce l-a facut pe Bogza, eretic in tinerete, sa fie cuprins de remuscari.
Din intamplarea asta sa inteleaga fiecare ce poate si ce doreste. De la tefeloazele corupte de corporatism n-am nicio asteptare. In loc sa-si insuseasca banii, nu firimiturile, corporatiilor, micii tortionari din Piata Victoriei si-au insusit valorile corporatiste. Au o dragoste mistica pentru corporatii si un atasament epidemic, generat de ignoranta, fata de detestabila exprimare corporatista. Sclavetii bancari de la multinationale folosesc limba romana doar pentru jigniri. Din pacate, s-au molipsit si televiziile. Nu stiu ce corporatist sau fost ministru tehnocrat a facut ori face si sper sa nu mai faca un „statement”. Dar omul de afaceri roman da „declaratii”, pentru ca e „puscarias”. De ce sa nu fie si el „convict” sau „Prison Break” sau „Prison Haules”? Panaramezilor, incercati sa traduceti si „haules” in corpo-rom-gleza!