1. Putin, acest judokan care se bate pe front cu agilitatea unui luptător de sumo, a suspendat tratatele de dublă impunere (financiare, de politică externă) cu 38 de state. România e pe listă. Dar am o veste și mai bună. Pe lista țărilor ostile Rusiei se află și Ungaria. Pardon? Se zice că Putin i-ar fi promis lui V.Orban că poate să facă orice vrea, după război, în Ardeal. În momentul ăsta, resursele de apă reprezintă o mare miză. Iar la urși și la izvoare de apă, Carpații sunt lejer pe primul loc în Europa. Acest text nu este pentru useriști. Dacă l-ar citi, parțial eclozații ar zice că am băgat Carpații în conspirații. Orban, lasă toată apa, dar ia măcar zece urși!
2. S-a cam terminat și cu sloganul „oamenii Moscovei”. Nu există așa ceva sau sunt câțiva rătăciți care vor fi lăsăți pe drum și de AUR. Tot ceea ce se spune urât despre Putin este adevărat. Dar asta nu înseamnă că trebuie să-ți pui steagul Ucrainei la poza de profil. Războiul de vizavi îl duc două țări care au făcut rău României și e aiurea să susții că statele beligerante se împart în „Îngeri și canalii”(Mihail Sebastian). N-am avut și n-avem putiniști nici printre minoritățile naționale. V. Orban e pe față cu Moscova, dar udemeriștii iubesc mai mult PSD-ul decât Budapesta. Dacă, prin absurd, ungurii ar lua Ardealul, udemeriștii ar prinde doar câteva posturi de primar. La conducere ar veni politicienii de la Budapesta, iar Budapesta privește spre marile orașe din Ardeal cum se uită Bucureștiul la Chișinău. Udemeriștii, cu 5%, decid soarta alegerilor în România. Ei sunt niște pesediști de combinație și niște liberali de învoială. Budapesta i-ar trece pe linie moartă.
3. Săptămâna asta, în portul Constanța, tirurile românești cu cereale au așteptat și câte două-trei zile ca să li se preia marfa. Tirurile dintr-o țară prietenă (de un an și jumătate) au avut prioritate. Și era bobul de răpiță cât mingea de ping-pong. Răpiță naturală, nu înțelegem noi.
4. M-au întrebat chiar și prietenii de ce insist cu Gheboasă. Fiindcă acest lefter de creier a fost scos vinovatul suprem pentru degradarea educației. O poveste despre educație. De la un liceu de elită din București. Și cunosc bine acel liceu, credeți-mă! Un elev de-a unșpea a fost prins, în tabără, cu o sticlă de whiskey. S-a întâmplat în jurul prânzului. Doamna dirigintă, profesoară de chimie, a confiscat corpul delict. Spre seară, elevul a bătut la ușa camerei unde era cazată diriga, ca să-i ceară iertare. Vizibil plutitoare, doamna profesoară a acceptat scuzele. Mai mult decât atât, i-a înapoiat sticla. Băuse jumătate. Fiind o chimistă de renume mondial, a vrut să descopere ce reacție dă whiskey-ul cu papilele gustative. Poate a căutat un catalizator.
