1. Câteva țări progresiste – oameni emancipați, nu reacționari ca mine – se pregătesc pentru a cincea doză. Absolut toți românii trecuți de zece ani au deja patru doze în ei. Acestea au fost anticoruptia lui Băsescu Traian (cu asta se ocupă marinarii, arbitrii de fotbal și vameșii – cu lupta împotriva corupției), tupeul salamandrelor oengiste de după Colectiv, dictatura Big Pharma și războiul.
2. E foarte bine că nu sunt contraindicații pe vaccin. Ar rămâne lumea fără spioni. Se spune că mulți agenți își antrenează memoria învățând pagini din cartea de telefon. Dacă i-ai pune să recite contraindicațiile ar pica examenul. Cred că prospectul ar cântări mai mult decât „Crimă și pedeapsă”. Această carte a fost scrisă de a) Monica Macovei când era magistrat, b) Monica Macovei când era la volan, c) Monica Macovei înainte să se urce la volan, d) Tolstoievski. Ultima variantă e pentru oamenii de cultură din USR. România a mai fost reprezentată de intelectuali străluciți ca Iulian Bulai și Dan Barna. În anii ’70 s-a organizat, în Bulgaria, o expoziție de pictură Lucian Grigorescu. Atașatul nostru cultural s-a enervat când a văzut tablourile. „Ce sunt tâmpeniile astea? Așa pictează Luchian și Grigorescu?” Din Lucian Grigorescu el a înțeles Luchian și Grigorescu (Nicolae). Bineînțeles că a fost recompensat. A ajuns atașat cultural la Paris.
3. Săptămâna viitoare în fața cui se va mai umili Guvernul României? Am o povestioară din „Jurnal din închisoare” al lui Ștefan Andrei. Janos Kadar, fost președinte al Ungariei pe vremea comunismului, avea ca oaspete un conducător sovietic, mare mâncău de ardei iuți. Ospătarul i-a adus o farfurie cu ardei. Rusul a mai cerut. „Vă aduc câți ardei vreți”, a spus chelnerul. Kadar l-a atenționat: „nu te tot oferi să-i aduci ardei, pentru că io trebuie să-l pup în fund, nu tu!”
4. Prin U.E. n-ai voie să treci cu geamantanul de dolari dacă ești cetățean al acestei uniuni. Dar dacă ești un obidit de lângă U.E te mai strecori. Trebuie rescrisă poezia lui Păunescu – „cine are părinți, / pe pământ, nu în gând…” – cu dedicație pentru refugiații asupriți. „Cine are dolari,/ în valiză, nu-n cont/ poa’ să treacă prin vamă/ ca Marea-n orizont.”