1. Niciun candidat pentru Primăria Capitalei sau pentru primăriile de sector nu ar merita votat, pentru că niciunul nu a spus că va desființa pista de biciclete de pe Calea Victoriei, acea cicatrice care a desfigurat obrazul celei mai blazonate străzi a României. După stalinism și ceaușism, asistăm la al treilea experiment ceaușist. E vorba despre eco-trotinetism altoit cu neomarxism glossy, coporatism fanariot, analfabetism digital și defilări ale antropoidului cu rucsac.
2. Astea fiind spuse, mă voi duce totuși să votez împotriva unei toxiinfecții obeze la PMB. Și împotriva Clotildei la S1, desigur. Dar voi vota degeaba. Doamna mai frumos împodobită decât bradul de Crăciun va câștiga datorită blatiștilor din PSD-PNL, care nu i-au pus un contracandidat cunoscut. Situația „PSD plus PNL egal USR copii și juniori” nu e valabilă doar la Sectorul 1. Șefii mediocrilor Ciucă și Ciolacu au făcut cadou USR și Sectorul 2. Unde candidatul PSD-PNL este Rareș Hopincă. Știu că nu e frumos să râzi de buletinul unui om, chiar dacă vezi acolo un nume de călușar. E periculos Hopincă. La „hai diri-diri hop și așa.”
3. Tenismanul farfuriot C.T.Popescu nu mai e în banda de la Recorder. Păcat. Se meritau unii pe alții. Lenin nu s-ar fi certat niciodată cu tinerii leniniști.
4. Eroul săptămânii trecute a fost inevitabilul Cozmin Gușă. A avut trei realizări. Prima realizare. AUR l-a dat afară cu politețe. I-a zis „marș!” Și șeful AUR a decăzut în viziunea geostrategului Gușă. Nu mai e „George”, „dragul meu George”. E Simion, pe care omul de caracter Gușă a început deja să-l înjure. A doua realizare. Judokanii adevărați, nu prietenii lui, i-au retras centura neagră onorifică. Un caz unic în lume. Gușă a rămas cu centura care l-a consacrat. Centura de cacao. A treia realizare. O declarație istorică. „Am avut ocazia să îl întâlnesc pe Putin de trei ori. De două ori a vrut el să mă cunoască și a treia oară a vrut Marius Vizer să mă ducă la el.” Bineînțeles. Gușă a fost putinist înainte să se nască Putin. Știți de ce s-a purtat Putin urât cu oligarhii lui? Fiindcă voia să se împrietenească la cataramă, să se bată pe burtă, să se tragă de brăcinari, să fie intim cu Cozmin. Când ai prieteni ca Gușă nu îți mai trebuie bani. Acum, Putin e trist. Se plimbă pe coridoarele faraonice ale Kremlinului și se întreabă „unde o fi Gușă al meu, geostrategul în kimono și bocanci, spionul cu ochi de sticlă (Chivas sau Lagavulin, pe care o deschide la Cornu îndată după ce cântă cocoșii) și chelie naturală?” Dacă Putin îl avea lângă el pe Gușă, Zelenski ar fi capitulat înainte să înceapă războiul.