E un promo. „Daca stiti vreun copil care nu merge la scoala, sunati la…”. Stiu eu, stiu eu!
Daca ma apuc sa fac o lista cu micutii analfabeti (unii au si 40 de anisori) din presa, termin articolul. Daca ii enumar pe nescolarizati din lumea sportului, imi iese de-o carte. Dar nu merita sa-ti alegi dusmanii dintre zevzeci. Sunt prevazuti cu ura de cursa lunga. Au un cui impotriva ta si dupa ce va impacati. Cei mai periculosi prosti sunt, insa, aia cu facultate, care evolueaza in politica si in lumea culturala. Prostia cu masterat sau cu titluri universitare a distrus societatea romaneasca. Iar cand astfel de dobitoci primesc functii publice, cei care ii angajeaza sunt exonerati de responsabilitati. CV-ul dens camufleaza prostia bogata. Am cunoscut recent un conferentiar cretin ca o oala de noapte. Cand tacea, era expresiv ca tucalul. Daca incepea sa vorbeasca, imputea atmosfera. Diplomele erau hartia igienica folosita ca sa-i spele creierul. In orice discutie il atrageai, capota. Dar compensa prin intrebari agasante. Vin cu un exemplu. Mi-am comandat o ciorba. Dupa ce ospatarul mi-a adus-o, conferentiarul m-a luat la tinta. „E buna? E calda? E sarata? Are smantana? E facuta azi? Nu ceri si un ardei iute?”. M-am enervat. „Ba, dar tu chiar nu poti sa porti o conversatie inteligenta?”. Mi-a servit exact raspunsul pe care-l asteptam ca sa ma ridic de la masa, nemancat. „Eu nu prea ma descurc in oras, ca am invatat toata viata”.