„Hai mai repede, ca vine Printul!”. Asa mi-a zis zilele trecute, la telefon, prietenul meu, frizerul Mugur, de la un salon de pe strada Polona. Era cam 9.30 si aveam programare la 10.30.
Eu ma anuntasem la Mugur, Printul Paulica Lambrinus la receptie, asa ca ne-am suprapus. M-am dus la 10 si de-abia asteptam sa soseasca Alteta Sa Printul Clabuc. Nu puteam rata ocazia de a vedea un bufon intarziat. Pe scaun, m-am interesat cum se poarta bastardul si daca apare, de obicei, insotit de Printesa de Fasole Batuta. Am aflat ca Paulica e cam chitros si il inteleg. Inca n-a primit toata mostenirea — o coliba si un borcan cu briantina. M-am interesat, de asemenea, daca nea Paul si coana Lia converseaza intre ei in romana si am aflat ca vorbesc stricat in mai multe limbi. Parerea generala (aici intra baietii din parcare si pedichiurista) e ca lui Paulica si Liei nu prea le pasa de blazonul regal. Ei vor s-o puna. Spera sa se lipeasca de niste proprietati. Liei ii place un pic si titlul de Printesa, ca da bine in fata fostelor colege de pe strada. Ca sa fie mai convingatori, au nascut si un copil cu gradinita gata facuta, inspirandu-se de la chinezi, care nu mai au nevoie de gaini pentru a produce oua.
A terminat Mugur cu mine si tot nu aparea Printul Clabuc. Trecusera vreo 10 minute. Ce dracu’, „punctualitatea reprezinta politetea regilor” si nu stiu toti lautarii vorba asta. Pana la urma, Mugur a luat alt client si mi-e teama ca a ramas Paulica netuns. Ii propun sa-si faca rost de o peruca alba, cum a vazut el in filme ca aveau Regii Frantei, ca sa ne distram si noi putin.