1. „Trebuie să vă adaptați!” De câte ori ați auzit chestia asta? Nu în ultimul timp. Azi, azi, azi, de câte ori ați auzit-o azi? Normal că nu ne întreabă nimeni dacă acceptăm. Trebuie pentru că trebuie. Acum trebuie să facem economie. Și vom face economie. Se face economie și de postaci, cum să ne pierdem valorile? Mulți dintre postacii Elenei Udrea au devenit postacii USR. S-au orientat, s-au mișcat în viteză, pe principiul ejaculării precoce: „primul în pat, primul la baie.” Așa e expresia. Cine a scornit-o nu a fost preocupat să evite alăturarea pornografică „la baie”.
2. „Vorbind de provocările guvernului într-o perioadă de crize și succesive și suprapuse ceea ce vreau să înțelegeți e că n-am făcut altceva decât să abordăm aceste teme de criză, aceste activități la nivel guvernamental la care nu ne-am fi gândit cu o zi înainte, dar pe care în ziua următoare sau în timpul nopții a trebuit să le analizăm.” Am citat din lentul premier Ciucă. Dacă vorbea încălecând cuvintele, îl iertam. Există persoane inteligente care gândesc mai iute decât se pot exprima. Oamenii ieșiți din rând au patru-cinci străluminări în două – trei secunde. Avalanșa de idei strivește puterea de a găsi iute matca frazei. În fața camerei de luat vederi, Eugen Barbu și Marin Sorescu, doi scriitori foarte mari, erau jenibili, erau legume. Erau exigenți cu ei înșiși, se fereau de banalități. Spre deosebire de cântăcioși, care scot tărâțe pe pliscuri, creatorii adună, în interiorul lor, semințele care germinează grâul, ca să judece prostoboii calitatea pâinii. Nu e cazul indescifrabilului Ciucă. Dumnealui are între cuvinte pauze mai lungi decât reclama înfiptă la filmele difuzate de PRO TV. Cu toate astea, Ciucă e mai puțin periculos pentru România decât Vlăduț Voiculescu și Clotilde.
3. În această perioadă războinică avem nevoie de lideri care să vorbească puțin spre deloc în fața reporterilor. Decât să spui ce vor alții mai bine taci și faci cum vrei tu. Conferințele de presă înseamnă oricum niște exerciții de prefăcătorie. Politicienii se exprimă bine sau prost, dar niciodată liber, iar cu ziaricii a nimerit-o la fix poetul Grișa Gherghei, în cartea „Boemi sub dictatură”. După revoluție, Grișa Gherghei a făcut, sporadic, gazetărie și a definit conferința de presă astfel: „pișcot, șampanie și facem pipi la plecare.”
