Și tenisul, și fotbalul, și muzicoasa, și viața sexuală sunt politizate, ca și textul ăsta.
După ce și-a luat înjurături de la toți panaramezii care n-au nicio legătură cu instituția privată Halep, uite că „Simona noastră” a învins-o pe Azarenka. Bineînțeles că ați uitat o chestie. Eu nu o uit. În urmă cu vreo trei luni era în mare vogă o româncă din Canada, Bianca Andreescu. Și se puneau deja întrebări cretine, pe facebook și chiar în presă. „Cu cine ați ține dacă s-ar întâlni Halep și Andreescu?” Trendul era „să o susținem pe Andreescu, româncuța căreia nu i s-a dat șansa de a reuși acasă, of, Diaspora, Diaspora!” Am scris de atunci: „eu aș ține cu machidoanca!”
Și fotbalul politizat merge de la extraordinici în sus. Madam Segolene Royal, fost ministru și candidat la președinția Franței, a zis că ar trebui să trecem cât mai repede la fotbalul mixt. Fiindcă n-am nicio îndoială că Segolene este un bărbat de stat peste Macron, eu propun ca în echipele naționale să joace cetățeni care au în buletin, în drepul sexului, o linie. Putem merge mai departe. Să facem armata obligatorie pentru fete. Iar la meciurile de fotbal feminin din România să preluăm modelul american. Ați văzut ce se întâmplă la baseball, fotbal american și alte prostii la care asistă copii și adulți obezi. În pauză dansează majoretele. La noi vor dansa majoreții – sper că am nimerit pluralul corect. Majoretul – acest călușar progresist.
Și-am ajuns la Neversea! Inspirat nume. Festivalul e pe țărmul Marii și se traduce Niciodată Marea. De la început vreau să subliniez că se comite o mare nedreptate. Persoanele LGTB ar fi normal să intre gratis, pentru că au fost oprimate. Iar de traficanții de droguri ar fi bine să avem mai multă grijă. Dacă mascații îl ridică pe vreunul, trebuie să ne îngrijorăm pe scenă, la microfon. Să procedăm ca la Disneyland. Când se pierde un copil, Departamentul Lost Children îl recuperează.
Prologul Neversea Constanța a fost la Concertul Ed Sheeran, de la București. Sunt băieți de 16 – 17 ani cărora le-a fost rușine, până săptămâna trecută, să le spună părinților că au, ca prăjitură preferată, fântâna de ciocolată. E greu să zici „tată, sunt fântânist!” Și atunci ce au făcut fântâniștii? Au lăsat pe masă din bucătărie un bilet la Ed Sheeran. Ca să respecte normele europene, tăticii au luat-o cu subtilitate. „Du-te, fiule, du-te fără să te grăbești, du-te exact ca la muzeu: te uiți, dar nu pui mâna!”
Neversea are deja câțiva ani, așa că e și pentru nostalgici. Îmi aduc aminte ce s-a întâmplat pe 7 sau 8 iulie 2017. Am scris așa: „Adevăratul Neversea a avut loc sâmbătă la prânz, în Nordul Mamaiei. Cu iubitul breloc agățat de degețel și îmbrăcată într-un compleu de vară kaki, Elena Udrea trecea. Nisipul și valurile îi fezandau produsele de Pleșcoi. E vorba despre glezne. Un băiat cu tatuaje s-a apucat să fredoneze „oooo, frumusețe rară, îmi aduci în suflet numai vară, oooo, Mamaia – Paris, ruta iubirii de vis!” Ce vremuri! Încă nu se născuse refrenul „Bica gagica și-o pune-n Costa Rica!”
