„Cine e mai bun, Cristoiu sau Nistorescu?”, aceasta era discuția în contradictoriu pe care am avut-o de vreo trei ori, la el in birou, cu Gheorghe Voicu, primul redactor șef al ziarului „Național”. Dumnezeu să-l odihnească! Eu spuneam ca e mai bun Nistorescu, Voicu susținea că peste toți (C.T. Popescu nu intra in prima sută, cum e firesc) ar fi sssscriitorul asssspirant, maesssstrul umorisssst Crisssstoiu. De unde umor la un tocilar bătrân? Crisssstoiu ssssimte sssstirea. Mie îmi plăcea de Nistorescu de când scria despre Marcel Coraș, în revista „Fotbal” din 1988. „Coraș rămâne un fotbalist de clasă, căruia bucureștenii i-au arătat țepi în loc de flori, fluierături în loc de cântece, porecle („Dulapul”, n.m) în loc de nume de alint, ironii în loc de vorbe calde.” Cu mare plăcere am citit și o cărțulie – interviu a lui Nistorescu (un dialog cu ziarista Cecilia Caragea). Ca să nu mai amintesc despre nunțile lui neconvenționale, despre care mi-a povestit domnul Ioanițoaia, singurul participant la toate aceste ceremonii cu mai mulți ospătari decât invitați. Hait, o să se supere pe mine nea Ovidiu! Asta-i situația, nu e primul și o să-i treacă. Pontiful presei sportive e îngăduitor.
M-am întâlnit o singură dată cu Nistorescu. În secolul trecut, în timpul campionatului mondial de fotbal din 1998, la un tocșou de la Antena 1, moderat de Radu Moraru. Nistorescu l-a luat tare pe dezinvoltul autointitulat „Nașul” (n-ai cum sa fii naș cu ochelarii aia de proaspăt vicecampion la Olimpiada de chimie, faza pe sector). „Ce-i aici, mă? M-ai chemat la o emisiune de puști?” O aluzie fină ca slana tăiată cu brișca în satul lui din Ardeal. Pfffffoaaaa, mi s-au aprins ionatane sub pomeți! Și n-am avut tupeu sa reacționez. Azi, recunosc că avea dreptate Nistorescu. Ce să cauți în emisiune cu imberbii revoltați? Eu am făcut și mai urât când m-am trezit în studio cu parțial eclozații de la Recorder.
Zilele trecute, Nistorescu a scris o gogomănie în relief. „Realizatorii TV care discută despre războiul Hamas – Israel ar trebui sa spună ce origine au.” Domnule Nistorescu, fraza asta e demnă de cartea „Huliganism” a lui I. Al Brătescu-Voinești, scoasă de Ziarul Universul in 1938. N-a fost reeditată nici pe vremea comuniștilor, nici după revoluție. Citez din Brătescu – Voinești: „Acum înțelegem atitudinea de stânga a domnului F. Dima, alias Froim Fuchs. Acum înțelegem de ce dumnealui și tovarășii dumnealui de redacție înjură în fiecare zi pe Mussolini, dar nu au un cuvânt de critică la adresa dictaturii sovietice”. Ne ducem înapoi cu 85 de ani, cu două-trei generații care au suferit? Asta ne trebuie, domnule Nistorescu? Sa vorbim în funcție de origine? E jenant, domnule Nistorescu. Mai ales că dumneavoastră sunteți un ziarist proeminent, nu un tenisman – ozenist cu gecuță de fochist.
Mai bine am vorbi în funcție de calificări. Eu altceva nu înțeleg. Cum își permit ziariștii fără carnet de conducere sa dilibădească păreri despre accidentele de circulație? O să spuneți „dar tu de ce scrii despre Hagi? Ai jucat în echipa națională de fotbal?” În echipa națională de fotbal ajung 50 de oameni într-un deceniu. Carnet de conducere au câteva milioane de români. Așa că dacă n-ai fost în stare sau nu te-a interesat să-ți iei carnet, mucles, că mă calci pe nervi cu trotineta!