Doua cu politicieni, ca-i cald si n-am chef de filozofeala. Nu infloresc, nu colorez. Povestile autentice-autentice n-au nevoie de autor.
- Prin 2000, un ministru al intamplarii, un bou, a ajuns la Beirut. Cel mai bun hotel, cel mai luxos apartament. Sufrageria — cat un parc, dormitorul — cat o tribuna pentru plenare, baia — cat o sala de consiliu. Prin acel apartament se perindasera regi, presedinti, magnati. Prostul nostru si-a taiat unghiile, a facut dus, s-a spalat pe cap. Baia avea toate dotarile pentru conferinte. Televizor, internet, doar aeroportul ii lipsea. Cand a vrut sa-si usuce parul, dobitocul votat de noi a luat in brate faxul, a apasat pe toate butoanele, plimba aparatul deasupra capului.
- Politician la pension, in vara lui 2014. In timp ce era transferat cu duba la o alta unitate de reeducare si succes, a avut parte de o companie selecta. Vreo 25 de baietasi cu sute de ani executati. Temperatura, ca in sauna. Masina Statului — „cine n-a facut puscarie, n-a cunoscut Statul”, Lev Tolstoi — a trecut prin mai multe comune. La o chioscarie de pe marginea drumului, cativa tractoristi se cinsteau. Un condamnat cu trasaturi indiene a comentat: „uite, fraierii bea bere!”.
