1. TVR a greșit cu Popovici. Dacă ar fi transmis PROTV cursa, neouteciștii de acolo ar fi scos steagul României și l-ar fi pus pe cel al Ucrainei. Nu e nicio rușine, și eu am steagul Ucrainei la poza de profil de pe fb. Dumneavoastră nu-l vedeți, dar e acolo.
2. Cioloș, absolvent de liceu agricol, l-a felicitat pe marele „înnotător” Popovici. Cu doi de „n”, bravo, divinule horticultor! Recunoști că și tu ești pentru desființarea coronițelor școlare? Până la urmă, nu e vina ta. Ai fost pus premier, nu te-a întrebat nimeni dacă vrei funcția. După Colectiv l-am avut și pe Voiculescu Vlăduț, care a scris pe centurile de socializare „panaceu universal” și „pacienți transplantați”. Oamenii dumneavoastră, domnule Tolontan! I-ați fi angajat dacă veneau în probe la ziar? Dar de miniștri sunt buni.
3. Am avut înot și înainte de ’89. Prima medalie la mondiale – Carmen Bunaciu. Prima la Olimpiadă – Anca Pătrășcoiu. Și dacă am avut „Școala Baia Mare” în pictură, am avut „Școala Baia Mare” și la înot. Nonconformistul supraponderal Gh. Dimeca (mitocan ca Tadici de la handbal și dur ca Bela Karoly de la gimnastică) a scos campioni ca Anca Pătrășcoiu, Noemi Lung, Robert Pinter, Stela Pura, toți cu medalii la mondiale și europene. Primul titlu mondial l-a adus Tamara Costache, din Ploiești, la 50 de metri liber, pe 23 august 1986. Pe 23 August era Ziua Națională a vechilor comuniști – am precizat ca să înțeleagă și noii comuniști din USR. Bazine de dimensiuni olimpice erau la 23 August (în aer liber, unde Tamara Costache a stabilit primul record mondial pentru România – dar Capitala nu avea niciun bazin acoperit pentru concurs), Dinamo, Baia Mare, Reșița, Bacău, Brăila, Cluj, Constanța, Pitești și chiar Medgidia, unde era și un stadion mai mare ca Steaua. Despre stadionul din Medgidia s-a mai scris, dar nu se știe că avea o poartă din cupru ca la Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, care a fost vopsită (camuflată) când a fost anchetat primarul. Din câte cunosc eu, singurul bazin de competiție făcut după ’90 e la Otopeni. Poate greșesc.
4. Să vedem dacă Popovici va rezista până la următoarea Olimpiadă.Și asta nu depinde de el, în el am încredere. E clar că trebuie să se antreneze în America, dar nu va concura pentru America, așa că nu va avea în spate o echipă formată din zece medici. RDG nu mai există, Rusia nu mai are ambițiile sportive din anii ’80, iar în înot contează doar SUA și Commonwealth.
5. Am o soluție pentru Popovici. I-am găsit omul care să îl reprezinte. Nu prea îmi place personajul, dar în cazul ăsta nu contează părerea mea. A fost, oficial sau nu, managerul campionatelor mondiale de înot de la Perth, în 1991 (cartea „Pași printre ași”, Geo Raețchi, pagina 62). Îl cheamă Ion Țiriac.