„Vreau poporuuuul romaaaaan, opereee completeeee!” Sunt versurile unui poet roman, care l-a cantat pe Ceausescu. In anii ’50, tatal lui a stat la puscarie, bagat de stalinisti. Dupa 1965, dadea bine sa fii antisovietic.
In 1968, Ceausescu a fost adorat, pentru ca s-a opus uriasului de la Rasarit. In anii ’80, stalinistii din anii ’50 si fiii lor au devenit disidenti. Dupa ’89, copiii stalinistilor s-au facut anticomunisti, cu NATO in gura. In 2015, unii dintre ei au negociat si guverne, la Cotroceni. In primele luni ale lui 1990, presa, toata presa a scris cu litere mici numele lui Ceausescu. El era n.c., ea era e.c.. Dupa un an, doi, pe strazi s-a scandat „Ceausescu sa ne ierti, ca-n decembrie am fost beti!”. In anii ’50, parveneai daca te insurai cu o rusoaica. Limba rusa — obligatorie in scoli, din clasa a doua. Azi, nepotii stalinistilor vorbesc romgleza si slavesc corporatiile. S-a progresat si in cultura. Realismul socialist a fost inlocuit de Facebook. In 1990, in Piata Universitatii, ne asezam toti in genunchi si ne rugam. „Toata lumea jos, comunistii in picioare!”, tipa cate un neoinchizitor. In 2015, injuram Biserica Ortodoxa, suntem mai catolici decat Papa (o biata expresie) si mai rockeri decat Iron Maiden. In 1945-1946, nevasta lui Silviu Brucan i-a condamnat la moarte si la temnita grea pe cei mai mari ziaristi din perioada interbelica. In 1989, Silviu Brucan a dirijat procesul lui Ceausescu. In 2015, cameramanii afla sentintele inaintea avocatilor. In anii ’50, ascensiunea era pe baza de dosar, de origine sanatoasa — facultate la Moscova, eventual Academia Frunze si pe urma terminai liceul, la seral. Din 2000 incoace, degeaba esti cap de promotie la Medicina sau la Arhitectura. Obtii functii doar daca ai facut Colegiul National de Aparare.
Ce avem noi aici? O varza din adevaruri. Sacrificati si Oportunisti. Poporul roman. Opere complete.
Dintr-a patra, altminteri, bine spus.