Intr-o carte de convorbiri cu Rodica Chelaru, „Culpe care nu se uita”, Cornel Burtica, fost ministru al Comertului Exterior si ambasador in Italia, Maroc si Malta, povesteste cum il vedeau Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceausescu pe Iliescu Ion. Gheorghiu-Dej: „Luati-l de pe capul meu, numiti-l undeva, departe de mine, ca imi aminteste de intrigantul de taica-sau”. Ceausescu: „Iliescu nu cunoaste oamenii, n-are spirit organizatoric, vorbeste prea mult”. Batranii ticalosi, nemernicii supremi si-au descris succesorul cu exactitatea unei taieturi chirurgicale.
Desi traieste, Iliescu Ion si-a lasat trasaturile mostenire urmasilor sai pesedisti. Le-a luat Ponta pe piept si le duce cu mandrie. In loc de tata, are socru politic(ian). Nu e cazul sa mai dovedesc ca-i intrigant. O face el, zilnic. Ultima — „in spatele lui Dan Diaconescu e Videanu, hotul hotilor”. Din pacate, Iliescu si, mai ales, Basescu s-au dovedit mai inabili decat Dej si Ceausescu. Ultimii doi au stiut sa-l izoleze pe „fiul intrigantului”. Iliescu l-a acceptat in preajma lui pe Ponta, iar Basescu l-a pus prim-ministru.
Intorcandu-ne la Ceausescu, zici ca l-a intalnit pe Ponta, la vreo plenara! E suficient sa ne gandim la licitatia pentru Oltchim. Da, nea Nicule, Ponta nu cunoaste oamenii, cum ai spus matale, n-are nici spirit organizatoric si, intr-adevar, vorbeste prea mult. Dar e un vorbete mai slab decat Iliescu Ion, iar in afaceri se dovedeste mai nepriceput — la asta chiar nu m-as fi asteptat — decat „emanatul sarac si cinstit”. Cu 200.000 de euro (garantia, platita in limitele legale impuse de Victoras, baiat cu samanta juridica), Dan Diaconescu isi face reclama de o saptamana, la toate televiziile, in timp ce Oltchim pierde 200.000 de euro pe zi.