Ma uit de cateva zile la Crin Antonescu. Baiatul nu evolueaza deloc. In timp ce Ponta a pomenit despre „limba bruxelleza”, Antonescu a ramas la mintea invatatoarei care a intrat in Parlament cu greva foamei in gat. Are acelasi discurs de mujdei ca toanta aia, nu s-a saturat de joaca de asta-vara, o tot tine cu 7,4 milioane de romani. E infantil si asta o sa-l coste. Si cand folosesc verbul „a costa”, ma gandesc exact la bani. In 2-3 luni, pusculitele lui Antonescu vor afla ce inseamna 29 de zile. Primul avertisment l-a primit chiar din PNL. Un liberal actor a propus ca partidul sa iasa de la guvernare si sa sprijine, din Parlament, un guvern PSD. Imediat, un liberal-pusculita a sarit cu gura. „Ce vorbesti, bai, bufonasule? Si cascavalul? Cascavalul e la Guvern, nu in Parlament. De ce am castigat alegerile? Ca sa avem aceeasi putere si aceiasi bani ca Opozitia?”.
Tot de cateva zile il urmaresc si pe Ponta. N-are remuscari, trece peste resentimente, mananca bors, la felul doi inghite cioburi si broaste, prinde repede, copiaza (doctorate, stiluri, manevre), face acrobatii prin mocirla si iese alb. E pe cale sa devina, daca n-a si devenit, animal politic. Ce si-a zis el? „Io candidez, in 2014, contra interfetei lui Basescu? Nu, dom’le! Antonescu se va bate, unu la unu, cu dusmanul. Le-am dat tuturor, numai dusmanului nu. Daca vreau sa-mi mearga bine, trebuie sa am grija, in primul rand, de dusman”. In politica, nu te poti baza pe prieteni, n-ai cum sa anticipezi traseul aliatului. Dusmanul e de nadejde. Stii de unde sa-l iei, il protejezi, il cultivi.