1. Dacă se termină războiul, sper că se trece direct la ecologeală și că sărim peste o etapă care era programată și se chema „Vaccinarea copiilor”.
2. Lăsăți copiii, da? Dacă aveți nevoie de un fraier, sunt aici, am experiență de păcălici. M-am pârlit și cu vaccinarea, dar măcar eu recunosc, alții sunt mândri și pretind că vaccinarea i-a salvat de nu știu ce. În țărișoara noastră care dă bani pe vaccinuri și arme, eu am fost prost și nu mi-a ajuns. Am făcut și rapelul. După prima doză am avut dureri musculare 36 de ore. Le-am meritat. Le căutasem. După a doua, n-am avut nimic, începuse să-mi placă. Pentru a treia eram programat de Ziua Națională. Pe 1 Decembrie, la prânz, am înmormântat-o pe mama, și la 17 aveam vaccin, dar m-a oprit soția. Cu mine merge, e loc de prosteală, dar, insist, lăsăți copiii! Înainte de Crăciun am dat bani și pe test – anticorpi. 160 de lei. Băiat deștept, cobai plătitor. Acum vreau să ajut. Am o cutie de Arbidol. O dau gratis. Ohoooo, când Arbidolul venea din ținuturile lui, românii scoteau banii! De ce să îi ajute vreun străin pe români? Românul are o meserie. Descurcăreala. Și aia îl scoate mereu.
3. Din păcate, încă mai sunt oameni care nu înțeleg ce diferență este între ucraineni și ruși. Și atunci trebuie să le explicăm că ucrainenii îi înfruntă pe ruși ca să ne apere pe noi. Putin a vrut să atace România și avem noroc că ne salvează frații noștri ucraineni. Nicolae Iorga ar fi mândru. Eroii de azi sunt un actor și un campion de box. Dacă ar putea, Iorga i-ar reevalua pe Constantin Tănase și pe Gogea Mitu.
4. Istorioara care urmează am scris-o și în „Național Italia” – ziar bilingv, apare o dată pe săptămână în cea mai frumoasă țară din lume. Ediție tipărită, da? Site-uri au și grădinile zoologice. Așadar, vorbeau între ele două doamne blonde. Strict autentic. Nu e banc. La discuția asta am fost martor. Și n-am aruncat cuvântul „blonde” în sens peiorativ. E vorba despre blonde cu mințile la ele. Prima a povestit că „m-am dus la stomatolog. Mai erau în sala de așteptare trei blonde. A ieșit asistenta și m-a întrebat dacă io sunt Ludmila. I-am spus că nu. Și s-a ridicat de pe scaun femeia de lângă mine. Ea era Ludmila.” Blonda căreia i se confesa a început să râdă. „Nu te creeeed! M-am dus la un salon. În recepție, io și alte două blonde. Și a apărut o manichiuristă care s-a interesat cine e Ludmila.” Economia națională e salvată. Plouă cu Ludmile.
