Domnilor, Piturca e ca in titlu! Echipa nationala n-a jucat nimic, n-are niciun viitor, dar poate ajunge la mondiale. Iar Romania, tara suprarealismului, merge perfect.
In loc sa ne bucuram ca am obtinut un punct nemeritat in fata unui adversar identificat, adesea, ca un dusman de nadejde, noi ne-am apucat sa-l spurcam pe antrenor. „Ce bulan are asta!”. Are, chiar are, dar norocul lui a lucrat in favoarea noastra. Cu ghiocul si cacealmaua cucerim Brazilia! E pentru prima data cand citesc notele acordate fotbalagiilor in ziarele de sport si sunt 100% de acord cu numaratorii de cornere. Rezultatul e fantastic, tinand cont ca am jucat 9 contra 11. De fapt, 9 contra 13, pentru ca Stancu si Goian au fost secui. Pintilii si Bourceanu n-au gafat, s-au agitat mult, dar amandoi la un loc nu fac cat o jumatate de Gica Popescu. Foarte bun s-a dovedit si Tamas, folosit de Piturca pe post de pilier, de pivot sau de franar. Toate criticile aduse celui mai palid Grozav ar fi complimente pentru Torje. Au existat si cateva lumini(te).
- Cele 3 schimbari, facute prea tarziu de Piturca. Ar fi trecut neobservate, daca doi fundasi maghiari, sprinteni ca picioarele podurilor din Budapesta, nu s-ar fi pravalit unul peste celalalt, la biliardul de unde s-a iscat golul lui Chipciu.
- Chiriches. Daca langa el era Chivu, nu Goian, ne-am fi laudat cu inca 2 puncte in clasament.
- Mutu. In prima repriza, si-a inventat doua ocazii din nimic. Dupa pauza, a tras echipa dupa el si a fost singura amenintare pentru unguri. Mutu nu straluceste mereu, dar e esential intotdeauna.