Multi spun ca Piti Varga a fost cel mai talentat fotbalist roman. Daca in chestiunea talentului se pot face speculatii, pentru ca e greu de contabilizat, Piti a atins alte superlative incontestabile. Intr-un regim proletar, care uniformizase imbracamintea, Piti a fost fotbalistul cel mai bine intolit.
Intr-un fotbal care a avut multi decavati, o groaza dintre ei sfarsind din cauza unei betii scalpate de farmec, vaduvite de amprenta spiritului, Piti a cultivat o boema de poet. Ca antrenor de copii, Piti Varga a fost cel mai productiv bijutier din fotbalul romanesc. Pentru a-l descrie in limita spatiului, vom pune pe hartie o colectie de povesti scurte, care ar merita fiecare, la finalul ei, un lant de semne de exclamare.
Intr-o noapte, cu cateva zile inainte sa moara, Piti i-a facut o demonstratie lui Augustin. A pus cateva cutii de bere pe un gard, ca pistolarii, si i-a promis ca le da jos cu mingea. „Avea pantofi de 300 de marci si a daramat toate cutiile si era intuneric”, povesteste Oneata.
Alta data s-a dus in Pantelimon si a pariat cu niste carciumari, pe doua galeti cu vin, ca, din zece lovituri, trimite opt in transversala unui cadru dreptunghiular pentru batut covoare. A dat zece din zece si a marit miza: patru galeti. Le-a baut la umbra unui visin.
Traia ca un imparat peste lumea lui, intinsa din Floreasca pana in Obor, nu l-a strans niciodata corsetul comunist, era un om liber, plin de imaginatie si mereu in bani. Ajuta pe oricine, de la studenti la tigani, arunca pana si in necunoscuti cu sute din alea albastre, facute dintr-o hartie mizera, imprimata cu chipul lui Balcescu. Avea obiceiul sa spuna „ba daca raman fara bani si iau tramvaiul din fata de la Dinamo, pana in Obor fac 100.000 de lei, atat de mult ma iubesc saracii si tiganii, isi dau si camasa pentru mine”. O data chiar a furat tramvaiul. Vatmanul s-a dat jos sa-si ia un suc de un leu, iar Piti a condus magaoaia trei statii.
Dupa Revolutie, l-a vizitat Raducioiu si i-a adus cateva cravate. „Astea-s cravate? Mda, pustiule. Iti apreciez gestul. Dar sa ma cauti maine la Dinamo, sa-ti dau io niste cravate”.
Intr-o noapte, s-a dus intr-o mahala si a baut cu oamenii simpli si cumsecade de acolo. La un moment dat, gospodina casei s-a plans unei cumetre ca nu prea au lemne pentru iarna. Dupa o saptamana, au venit cateva camioane cu lemne. Nu intelegea nimeni ce se intampla. Pana a zis seful coloanei: „lemne, a trimis nea Piti lemne pentru toata strada”.