Petardele reprezintă muzica de cameră, de lift, de ghenă și de curte interioară a minților surde. Mă enervează petardele. Nu suport nici când cineva vrea să interzică una, alta, dar mi-aș dori să fie rezolvați toți cei care vând petarde. Exact ca la droguri – vinovat e distribuitorul. Și cel mai mare vinovat rămâne Statul.
Petardele trebuie să dispară de pe piață fiindcă sunt periculoase pentru ochi, degete, urechi, inimă și civilizație. Dar nu pentru că poluează. S-a dat drumul lozincii „petardele poluează”. Să nu jonglăm cu „gretinisme” de-astea. Singurul argument al Gretei Thunberg e isteria pe care niște traficanți ai opiniei o vând drept candoare. Nimic nu poluează mai rău decât Greta Thunberg și ecoanarhiștii. Iar voluntariatul e mai zgomotos decât petardele.
De 15 ani scriu că voluntariatul constituie combustibilul unei mari escrocherii politice. Voluntariatul e o propagandă care n-a reușit. Exemplu de propagandă: arheologii de peturi din păduri s-au mutat la oraș, în mall-uri și „reciclează”. Asta se cheamă propagandă proastă. Propaganda izbutită se numește basm. Basmul bine lucrat ajunge mitologie a popoarelor. Și mitologia se transformă în istorie. Voluntariatul a rămas la nivelul de propagandă scârboasă, oengistă. Petardele au mutilat zeci sau sute de puștani, dar tehnologia – gadget a abrutizat două generații născute după ’89. Ca să duci propaganda pe traiectoria poveste – mitologie a popoarelor – istorie ai nevoie de oameni talentați și culți, iar la multinaționale și la oengeuri nu prea găsești astfel de „relicve ceaușiste”. Multinaționalele au creat, recunosc, o legendă vandabilă. „La multinaționale se muncește”. Pardon! La corporatiști nu-i cu muncă. Trebuie să vorbești ce prostii vorbesc ei, să zici „da, da”, să pari implicat.
De petarde vom scăpa, petarzii ne vor învinge. Petarzii l-au traumatizat chiar și pe Iohannis. Și mă mir. Sasul elocvent ca un Trabant e și surd. Din păcate, a fost în coaliție cu USR și de așa ceva scapi greu. Recuperarea e mai grea ca boala. Totuși, nu-i cazul să-și facă probleme. Europa e condusă de oameni fără complexe. Macron, de pildă, și-a luat soție mai tânără. Cu trei ani. Decât mama lui. Chiar dacă Macron n-ar fi făcut nimic (bun sau rău), întâmplarea asta i-ar fi garantat un loc istorie.