Concertul de la Viena și-a meritat superlativele, ca de obicei, nu mai fac și eu risipă. I-a adus în preajma vibrației clasice și pe ignoranți, și pe afoni, dar fără a coborî nivelul. I-a înălțat pe ei acolo. De fapt nu pe ei, ci pe noi, fiindcă la afoni sunt șef și la ignoranța muzicală mă calific lejer. Concertul de la Viena i-a îndumnezeit și pe atei. Ei ar zice că „le-a inoculat ceva”, am folosit verbul „a îndumnezei” ca să-i bag în sevraj.
Îmi propusesem să nu scriu nimic anul ăsta despre concertul de la Viena, dar nu mă pot abține. Iar au apărut bidinelele valahe ale Vienei. „Lăsați Schengen-ul, mie mi-a plăcut la Viena!” Gândire de săraci cu bani în buzunare. Și dacă ți-a plăcut – ce? Grav era să nu-ți placă, dar ți-ai plătit plăcerea cu bani câștigați în România. Austriecii ți-au făcut o nedreptate și trebuie să îi arzi, nu să vii cu întrebări de complexat – „dar noi merităm în Schengen?” Merităm, nu merităm, viața e scurtă și important e să obții, nu să faci impresie bună autoflagelându-te. Dacă ești masochist, lasă Viena, du-te la un concert rock, acel gen muzical fiind o formă de terorism acustic.
Gata, mă, cu poveștile astea gunoierești pe care le aud de pe vremea lui Ceaușescu! „În Occident nu găsești o hârtie sau un muc de țigară pe stradă.” Eu așa recunosc un prostobou – după poveștile gunoierești. La câte hârtii (roz sau verzi) au lăsat românii pe tejghelele de șopingeală din Viena, au voie să mai scape și câte un ambalaj de ciocolată pe jos. Așa, din neglijență, fiindcă sunt în vacanță. Din septembrie 2020 încoace au crescut munți de gunoaie pe Calea Victoriei, dar voi spuneți povești gunoierești despre Viena.
Bineînțeles că nu trebuie politizat concertul de la Viena, dar l-a politizat președintele Austriei, care s-a fotografiat în sală cu două doamne care aveau freze galbene și ochi albaștri, că doar nu era să se pozeze cu un român care are rate la instituții bancare din țara lui. Asta e situația, pentru unii flamura, pentru alții flegma. Iar noi – o rușine. Amnezie și duioșie.