Udemeristii mereu scot limba materna – un nechezat de iapa fara grajd – in oglinda. Adica spre Puterea unde smenuiesc legi avantajoase pentru ei de 25 de ani. Putini inainte! De la Tokes la Verestoy/Kerestoy, zis si „Drujba Ardealului” si pana la mitraliera limbii romane, pe nume Rozalia Biro, eternii parteneri la guvernare ai borfasilor valahi de toate extractiile politice mai vor o esplanada, o padurice, o universitate, important e ca mai vor ceva. As face si eu o universitate. Pentru semintiile policrom aliate din Dobrogea.
Minoritatile de acolo au trait intotdeauna in pace si nu pretind universitate, dar ar fi buna, ca sa ne cunoastem latinitatea orientala despre care vorbea Parvan. Tot amintim – si e foarte bine – despre centrele vechi ale marilor noastre orase. Brasov, Sibiu, Bucuresti. Centrul Constantei le intrece pe toate, fiindca reprezinta o sinteza a Bizantului. Fiti atenti ce gasim pe cateva sute de metri liniari:
1. Piata Ovidiu. In 1878, cand Dobrogea („pintenul Peninsulei Balcanice, pamantul ei seamana cu al Palestinei, Iisus Hristos trebuie sa fi trecut pe aici” – imi place sa insist cu acest citat din Arghezi) a fost realipita Romaniei, asezarea avea vreo 5.000 de locuitori, se numea Küstendge, iar in Piata Ovidiu era Oborul de vite.
2. Moscheea ridicata de Regele Carol I.
3. Catedrala romano-catolica Sf.Anton, identica din punct de vedere arhitectonic (conform scriitorului Dan Ciachir) cu Manastirea calugarilor franciscani din Pera, cartier al Constantinopolului. Dupa moartea Papei Ioan Paul al II-lea, ierarhii polonezi le-au trimis catolicilor din Dobrogea o icoana de argint, pe placa din marmura, expusa in altar.
4. Catedrala romano-catolica e zid in zid cu Hotel D’Angleterre, unde a stat Eminescu, in 1882, si la 20 de metri de Casa cu Lei.
5. Biserica ortodoxa Sf.Petru si Pavel, continuata cu ruinele romane.
6. Cazinoul, Faleza, Portul Tomis si Farul Genovez.
7. Drumul circular te intoarce in Piata Ovidiu, o iei la dreapta, pe Marcus Aurelius, unde vezi balcoane care amintesc de civilizatia mediteraneana, treci de strada Sulmona (localitatea unde s-a nascut Ovidiu), de stradela Vantului (unde bordelurile au rezistat pana dupa 1950, ca erau si comunistii oameni), o cotesti la stanga pe Aristide Karatzalis si dai de Teatrul Elpis si de Biserica Greaca, cea mai veche din Constanta.
8. N-am uitat, normal ca n-am uitat, de Mare. Faustica ei imparatie ar merita atatea universitati cate valuri pot sa numere udemeristii. Daca ar fi copaci, astia ar taia si valurile. Ba le-ar si impacheta, ca sa le duca la Balaton, pentru a prinde viata si gulasul din baltoaca lor moarta.