Din cand in cand, un sac de fasole explodeaza si parfumeaza institutiile Statului. E sasul elocvent ca un Trabant.
In fata tinerilor magistrati, Iohannis a vorbit de parca era la gradinita USR, cea mai jenibila injghebare politica din istoria Romaniei. „A vorbit” – ce exagerare, ce efect de exprimare incremenita! „Iohannis a vorbit”, auziti si la mine, „Iohannis a vorbit!”. A scartait din balamale. Sifonierul scartaia, scartaia sifonierul. Brrrrr – brrrrr si „nu-i bai” sunt talentele sale supreme in materie de retorica si dinamica. Ati uitat ca, la inceputul mandatului, isi pusese purtator de cuvant o introvertita, ca autista nu-mi permit s-o consider, care a declarat ca n-are televizor acasa? Sasul elocvent ca un Trabant a transformat absenta in arta. Prin apa murdara a istoriei, Iohannis trecea. Omul e bigam, s-a insurat cu diva descleiata Carmen si cu Stangacia. Dar Stangacia lui Iohannis este singura stangacie productiva din lumea asta. E bun turistul rumen din Tenerife, recunosc, e bun.
Dupa ce a dat cateva lovituri decisive logopediei, presedintele de Sibiu a ingaimat ca „investirea dumneavoastra in functie survine intr-un moment in care actul de justitie este pus la indoiala public tocmai de acele persoane care sunt chemate sa raspunda in fata legii.” Ma opresc un pic. Da, cele mai competente pareri despre inghet le au cei care au degerat. La fel si despre puscariile comuniste. Unul care a fost torturat stie mai bine ce s-a intamplat acolo decat neomarxistii atei care s-au nascut dupa ce s-a pensionat Visinescu. Citez mai departe din invataturile mutului catre imberbii dornici sa consolideze Statul. „Aceasta tentativa (sic) nu trebuie sa va influenteze si sa va abata de la principiile constitutionale. Sunteti in prima linie a apararii principiilor fundamentale. Reafirm deplina mea sustinere pentru indeplinirea misiunii dumneavoastra.” Cei care i-au facut textul puteau sa elimine repetitiile, dar nu asta-i marea problema a presedintelui incapabil sa dea un raspuns spontan – lucru confirmat la ultima lui conferinta de presa.
Daca as fi rau, as intelege altfel mesajul pe care presedintele si aghiotantii n-ar fi in stare sa-l sintetizeze asa bine: „In numele Anticoruptiei raportate la Bruxelles, totul este permis. Justitia este ca marfa din unitatile shop ale lui Ceausescu.” Ati uitat ce era shop-ul? Un magazin pe valuta de unde puteau cumpara Toblerone, Sinalco si bere Dab doar strainii si oamenii regimului.
Dar nu sunt rau si am convingerea ca, la urmatoarea intalnire cu tinerii magistrati, presedintele va transmite, cu elocinta care l-a consacrat, ca legea e pentru oameni, nu impotriva lor, ca trebuie respectate drepturile fundamentale ale cetateanului, ca judecatorul, nu altcineva, face actul de justitie si ca Parlamentul, da, Parlamentul alcatuit din oameni alesi, nicidecum numiti, este in masura sa schimbe legile justitiei si sa impuna legea raspunderii magistratilor.