Nu poti sa dai vina la nesfarsit pe televizii pentru ca 17 tocsoaie electorale si sportive la un loc nu fac rating cat sora-Ceanusareasa a Ralucai Pastrama. E ca si cum mancatorul de mici ar spune ca e grasan din cauza macelariei unde chiar el ingroasa coada.
Ne uitam din proprie initiativa la telenovela cu Pastrama, pe urma povestim ca pe noi ne oripileaza, „io nu pierd vremea, draga, cu asa ceva, am o educatie!”, dar ne contrazice ratingul. Paradoxal e ca Pastrama vitrega si necajita se comporta decent in raport cu pretentiile noastre de mahalagii latenti. Daca-si dezvaluia toate cunostintele de argou, o batea la rating si pe Atletico Madrid. E adevarat ca o ajuta si concurenta constipata. Cu 2-3 exceptii, emisiunile de trosbal (in special cele de la lesinatul post Dolce) se adreseaza zugravilor care n-au prins nicio lucrare in ziua respectiva, iar dezbaterile electorale nu sunt dezbateri tocmai pentru ca le lipseste zbaterea. Discursurile de plenara ale candidatilor sunt sedative ca „Informarea politica” din liceul meu, terminat pe vremea lui Ceausescu.
Interesant ar fi ce jepci planuiesc in tacere, nu ce platitudini etaleaza vocal pungasii din studiouri. Au acelasi numar de idei, personalitatea si ochii unor stavrizi ajunsi in farfurie, dar vor sa se puna closti pe banii publici. Intr-un sector al Capitalei sunt 21 de codobaturi pentru postul de primar, in altele doua cate 18. Nu-i stiu si nu doresc sa-i invat dupa nume, insa le-am vazut pozele. Pastrama dezmostenita e mai expresiva decat ei.