Ne-am pregatit si ne-am miscat bine pentru finala Europa League, ca ospitalieri suntem. Putem fi si organizati, pe termen scurt. Din pacate, importantul eveniment nu va vindeca bolile marelui oras, chiar daca a luat putin din durere. Musafirii vor pleca de aici cu impresii frumoase, insa Bucurestii vor straluci doar atat timp cat madrilenii si bascii isi vor aduna amintirile.
Daca as avea varsta sau mintea la care sa mai tin cu o echipa straina, as alege Bilbao. Am fost in Tara Bascilor, cu Dinamo, pentru un amical cu Alaves. Am aterizat in capitala Vitoria, pe un aeroport militar. Vamesii ne-au intampinat cu suspiciune, ca sa nu zic cu ostilitate. Se benoclau in acte de parca atunci invatau sa citeasca. Vladimir Cohn, care avea pasaport american, s-a rastit la ei. „E prima voastra zi de munca?”. Nu erau obisnuiti sa fie luati tare. Am scris atunci ca in Tara Bascilor serenada rimeaza cu grenada mai bine ca oriunde, dar recunosc acum ca am facut-o pentru a forta un efect artistic indoielnic. Capitala Vitoria e ordonata urbanistic ca micile orase germane, dar are in plus palmierii.
In dimineata meciului, ne-am plimbat pe bulevardul central, unde se afla un supermarket El Corte Ingles, ca in toate asezarile urbane din Spania. Cativa ani mai tarziu, acolo a avut loc un atentat. Au sarit in aer niste masini, au murit vreo 15 oameni. Am zambit, stirea aproape ca nu ma privea. Cat am stat la Vitoria, n-am simtit nicio secunda pericolul terorist, serenada a rimat cu grenada doar in corespondenta mea pentru ziar.