Peste Bucuresti coborase noaptea. Peste Giulesti, intunericul. Peste Pancu se lasase cortina unei seri de vara. Era, trebuia sa fie, ultimul lui meci. Stadionul — pustiu. Mai marii fotbalului pedepsisera galeria, fara sa-si dea seama ca au suspendat spiritul Giulestilor si l-au condamnat la o singuratate coplesitoare pe fotbalistul superlativ al Rapidului modern. A smuls cateva fire de iarba, pe furis.
Pe urma, a luat-o spre tunel. Erau el, firele de iarba si lacrimile. Si niste aplauze pe care doar si le amintea, fiindca nu le-a auzit la despartire. S-a dus acasa. In living, cea mai frumoasa oglinda. Un poster cu el, depasindu-l pe campionul mondial Desailly, intr-o partida cu Franta. Toreadorul suplu fentase un animal legendar. Ultima luna a fost cea mai urata corida din viata lui Pancu. Dar cineva, acolo sus, le potriveste. Sambata, fotbalistul care a ridicat standardul Rapidului se va intoarce intr-un meci de „care pe care”. Pancu a revenit in Giulesti de vreo 5 ori, abandonand contracte grele in strainatate. Dragostea pentru echipa asta l-a costat vreo 2 milioane de euro.Celui mai serios actionar din Giulesti avem sa-i returnam o datorie: un buchet de aplauze.