1. Dacă România nu i-ar fi dat pe neoactiviștii din Partidul Fred și Barna sau pe îngrămădita Dăncilă, aș fi scris că domnul premier Orban e geniul absolut al politicii românești. Prim – ministrul break dance a cugetat că „nicio țară din jurul nostru nu s-a confruntat cu un asemenea val de români.” Aoleu, i-a jignit involuntar (chiar în mod neghiob) pe lombarzii și catalanii care ne-au învățat să votăm! Acest vot se traduce așa: românii plecați la muncă în străinătate vor să-i vadă la pușcărie pe românii care au făcut bani în România.
2. Mă bag și eu într-un scandal care s-a terminat. Erau niște bannere prin oraș, cu medici înfățișați ca Sfinți. Pe mine nu m-a deranjat reprezentarea asta, mulți doctori chiar sunt mucenici necanonizați. Dar Biserica Ortodoxă s-a supărat. De data asta nu cred că era cazul. Altceva mă preocupă. Artista care a făcut bannerele se numește Wanda Hutira și e clujeancă. Am o întrebare. Doamna sau domnișoara Wanda Hutira este cumva ruda cu Iosif Hutira? Dacă nu e, datorez scuze. Dacă e, înseamnă că putem vorbi despre o frumoasă continuitate. Iosif Hutira a fost și el un mare artist. Un artist al represiunii. În anii ’50, Iosif Hutira a ocupat postul de șef al Miliției din Cluj și i-a anchetat, printre alții, pe studenții care au cântat „Deșteaptă-te, române!”, într-o seară de Crăciun. Doamnă Hutira, dacă nu sunteți nepoata torționarului Hutira, scuze!
3. Vă aduceți aminte ce a spus Vlad Voiculescu? „Noi, românii, n-am avut o mișcare de Rezistență cum a fost Solidaritatea din Polonia.” Da, noi am avut Rezistența din Munți, adică Everestul anticomunismului. Walesa a fost o țeavă de cornete, o praștie cu invizoace pe lângă partizanii din Făgăraș. După câteva luni, s-a aflat că tatăl moralistului Vlad Voiculescu a turnat la Securitate. Mai e vreun copil de turnător la Securitate care n-a prestat anticomunism la seral în Piața Victoriei?
4. „Pacea trebuie apărată cu pușca în mâna.” Vom ieși din casă pe 15 mai, dar până atunci suntem obligați să fim foarte vigilenți, iar de pe 15 mai doar vigilenți. Pe vremea Războiului Rece, Ceaușescu vorbea despre Cursa Înarmărilor, SUA și URSS declamau că „Pacea trebuie apărată cu pușca în mâna”, iar Adrian Păunescu plusa cu versurile tunătoare (și cam scrântite) „pacea trebuie tradusă/ și-n americano – rusă.” Iar am ajuns la scuze. Mii de scuze că am citat din Păunescu, alegând și niște versuri nefericite. Azi, Păunescu a ajuns, păstrând proporțiile (deși avea și Păunescu proporții), ca Ortodoxia. Adică nu mai e la modă. Dar se vor întoarce la modă și Ortodoxia, și poeții talentați. Da, istoria și literatura au ajuns ca moda, au ajuns ca blugii evazați. Acum, e la modă să citezi din Dimov și M.H. Simionescu. Aici vorbesc despre tefeliștii trecuți de 45 de ani, fiindcă tefeliștii ăia mici sunt cum am scris în textul de ieri: dacă le dai un semn de carte, vor să-l bage în priză.
