Domnul Zelenski a spus că „reconstrucția Ucrainei este o sarcină a lumii democratice”. De-asta îl apreciez eu pe eroul planetei – pentru că e în banca lui. Vă dați seama ce se întâmpla dacă Zelenski avea și tupeu?
După retragerea doamnei Merkel, știam că noul șef al Europei e Macron. Dar văd că e Zelenski. De fapt sunt doi șefi. Zelenski e șef pe partea de democrație, deontologeală și lozinci, iar Putin e șef cu banii. Toată lumea îl boicotează pe Putin, dar îl boicotează atât de eficient încât depinde de el. „Vaaaai, vaaaai, vaaaai, dar cum așa? Noi suntem corporatiști, trotinetiști, reciclăm pet-uri și o iubim pe doamna Clotilde!” Puneți, bă, manichiurile, pe carte și căscați ochii, nu fasolea dentară! Cel mai bine a înțeles situația Cioran. „Fenomen singular, Rusia avea să-și justifice proiectele expansioniste în numele imensității spațiului ei. Dacă am destul, de ce să nu am prea mult?” Cioran l-a anticipat pe Putin. Genial – „dacă am destul, de ce să nu am mai mult?”
De mare valoare e și ăsta micu’, Zelenski. Nici el însuși nu mai are are loc în gura lui de atâtea discursuri despre democrație, pace, libertate și alte abstracțiuni menite să adoarmă popoarele, dar băiatul lucrează în stil Erdogan și Viktor Orban. Știe să refuze, să ceară mai mult, să dea ultimatumuri. E foarte, foarte, foarte bun. L-ați vedea pe Iohannis făcând așa? Nici Băsescu nu era în stare. Matelotul Matrafox a fost zbir doar pe plan intern. Iar eleva lui, șefa anticorupției de la Bruxelles, lucrează și azi de parcă ar avea biroul în România. Nu poate să prindă decât bandiți internaționali din Slovenia, Bulgaria sau de la Timișoara. În porturile Rotterdam, Anvers și Hamburg se desfășoară numai afaceri cinstite.
Ăsta micu’ din Ucraina mai are un atu. Pe „dear mister Kliciko”, după cum i s-a adresat împărăteasa Clotilde. Nu-mi permit să scriu că „dear mister Kliciko” și frățiorul lui au distrus boxul profesionist, dar știu sigur că l-au urâțit. Când au ajuns în America, li s-a spus „sunteți foarte buni, dar, la ce arătați acum, nu veți trece niciodată de locul patru sau cinci. Dacă vreți să câștigați marile centuri, trebuie să lucrați cu antrenorii și medicii noștri, să studiați (din Sun Tzu – „Arta războiului” și von Clausewitz – „Despre Război” cred că au dat și examene) și să vă schimbați stilul.” Și așa a apărut stilul ăla oribil, cu mâna ținută dreaptă, de parcă ar fi sabie, spre adversar. Cum să boxezi cu cotul neîndoit? Pentru mai multe amănunte contactați-o pe doamna Clotilde. Sigur știe și box.